15 definiții pentru liniști

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIȘTI, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.

LINIȘTI, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.

liniști [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 85v/25 / Pzi: ~tesc / V: (înv) le~ / E: liniște] 1-4 vtr (D. oameni) A (se) destinde (fizic sau) psihic Si: a (se) alina, a (se) domoli, a (se) odihni, a (se) relaxa, (pop) a se ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 5-6 vtr (A determina pe cineva să intre sau) a intra într-o stare de echilibru psihic Si: a (se) alina, a (se) consola, a (se) domoli, a (se) odihni, (pop) a se ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, a (se) potoli, (înv) a răposa. 7-8 vtr (D. copii) (A face să înceteze sau) a înceta din plâns Si: a (se) astâmpăra, (pop) a (se) ogoi, a (se) potoli, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi, (îrg) a (se) otesi. 9-10 vtr (A face pe cineva să ducă sau) a duce o viață lipsită de agitație Si: a (se) alina, a (se) odihni, (pop) a (se) ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 11 vr (Spc; bis) A se retrage din lume pentru a duce o viață de rugăciune Si: a se călugări, a se pustnici. 12-13 vtr (Pan; d. animale și păsări) (A face să tacă sau) a tăcea. 14-15 vtr (Pex; d. calități, stări, concepte etc.) (A face să înceteze sau) a înceta. 16-17 vtr (A face să înceteze sau) a înceta o acțiune. 18-19 vtr (Pex; d. popoare, grupuri sociale) (A aduce sau) a reveni la ordine Si: a (se) calma, a (se) pacifica. 20-21 vtr (D. grupuri sociale, opinia publică etc.; îe) A (se) ~ spiritele A (se) calma (1-2). 22-23 vtr (D. stări conflictuale; îae) A (se) atenua (5-6). 24 vr (D. fenomene și elemente ale naturii) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (îvp) a se ostoi2. 25 vr (Pex; d. fenomene și elemente ale naturii) A înceta să se mai manifeste Si: (pop) a se ogoi3, a se potoli. 26 vr (Euf) A muri. 27 vt (Îvr; fon) A produce înmuierea unei vocale Si: a atenua. 28-29 vtrr (Îe) A(-și) ~ conștiința A face să înceteze o stare de neîmpăcare cu sine, prin ignorarea remușcărilor.

LINIȘTI, liniștesc, vb. IV. Refl. A se potoli, a se astîmpăra. Copiii s-au liniștit.Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. ◊ Tranz. Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. ♦ A se calma, a-și găsi pacea, liniștea, odihna. Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. ♦ Tranz. A calma. Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Absol. Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. ♦ (Despre vînt, ploaie etc.) A se domoli, a înceta. Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.

A LINIȘTI ~esc tranz. A face să se liniștească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din liniște

A SE LINIȘTI mă ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniște; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din liniște

liniștì v. a (se) face liniște sau liniștit.

liniștésc v. tr. Fac liniștit, potolesc, astîmpăr: a liniști valurile măriĭ. Fig. A liniști furia cuĭva, pe cineva. Alin: a liniști durerea (saŭ întristarea) cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

liniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, 3 sg. liniștește, imperf. 1 linișteam; conj. prez. 1 sg. să liniștesc, 3 să liniștească

liniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, imperf. 3 sg. liniștea; conj. prez. 3 să liniștească

liniști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, imperf. 3 sg. liniștea; conj. prez. 3 sg. și pl. liniștească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LINIȘTI vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminți. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.

LINIȘTI vb. 1. a amuți, a dispărea, a înceta, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.) 2. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 4. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. a (se) astîmpăra, a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Un copil care nu se mai ~.) 8. a domoli, a înfrîna, a struni. (A ~ un cal.) 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)

A se liniști ≠ a se alarma, a se zbânțui, a se zbate, a se zbuciuma,

A (se) liniști ≠ a (se) agita, a (se) tulbura

Intrare: liniști
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • liniști
  • liniștire
  • liniștit
  • liniștitu‑
  • liniștind
  • liniștindu‑
singular plural
  • liniștește
  • liniștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • liniștesc
(să)
  • liniștesc
  • linișteam
  • liniștii
  • liniștisem
a II-a (tu)
  • liniștești
(să)
  • liniștești
  • linișteai
  • liniștiși
  • liniștiseși
a III-a (el, ea)
  • liniștește
(să)
  • liniștească
  • liniștea
  • liniști
  • liniștise
plural I (noi)
  • liniștim
(să)
  • liniștim
  • linișteam
  • liniștirăm
  • liniștiserăm
  • liniștisem
a II-a (voi)
  • liniștiți
(să)
  • liniștiți
  • linișteați
  • liniștirăți
  • liniștiserăți
  • liniștiseți
a III-a (ei, ele)
  • liniștesc
(să)
  • liniștească
  • linișteau
  • liniști
  • liniștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

liniști, liniștescverb

  • 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii s-au liniștit. DLRLC
    • format_quote Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. DLRLC
    • format_quote Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. DLRLC
    • format_quote Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. DLRLC
    • format_quote Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. DLRLC
    • format_quote Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
    • format_quote Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. DLRLC
    • 1.1. (Despre vânt, ploaie etc.) A se domoli. DLRLC
      • format_quote Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. DLRLC
      • format_quote Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372. DLRLC
  • 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • liniște DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.