7 definiții pentru lingușit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lingușit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ? / E: linguși] 1-7 Lingușire (1-7). 8 (Fig) Ispitire. 9 (Frî) Încurajare. 10 (Pop) Alintare.

lingușit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: linguși] 1 Flatat. 2 Alintat. 3 Încurajat să-și mențină defectele.

LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. – Cf. linge.

A LINGUȘÍ ~ésc tranz. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a măguli; a flata; a adula. /v. a linge

A SE LINGUȘÍ mă ~ésc intranz. A căuta să câștige bunăvoința cuiva prin vorbe măgulitoare. /v. a linge


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingușésc, imperf. 3 sg. lingușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lingușeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINGUȘÍ vb. 1. a flata, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mâglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămâia. (Își ~ superiorii.) 2. (Munt. și Olt.) a se milcoși, (fig.) a se gudura, a se îmbuna. (Se ~ pe lângă el.)

Intrare: lingușit
lingușit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingușit
  • lingușitul
  • lingușitu‑
  • linguși
  • lingușita
plural
  • lingușiți
  • lingușiții
  • lingușite
  • lingușitele
genitiv-dativ singular
  • lingușit
  • lingușitului
  • lingușite
  • lingușitei
plural
  • lingușiți
  • lingușiților
  • lingușite
  • lingușitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)