23 de definiții pentru lighioană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIGHIOÁNĂ, lighioane, s. f. 1. Animal (sălbatic). ♦ Spec. Pasăre de curte; orătanie. ♦ Spec. Insectă, gâză (vătămătoare). 2. Fig. Epitet dat unui om de nimic; mișel. ♦ Calificativ glumeț dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioáie s. f.] – Din sl. legeonŭ.

lighioa sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 60 / V: (reg) ~aie, ~on sm, ligioaie, ligi~ / Pl: ~ne și (pop) ~oni / E: slv лєгєонъ] 1-2 (Adesea cu determinări prt sau dep) Animal (sălbatic) Si: babă, dihanie, fiară. 3-4 (Spc) Insectă (dăunătoare). 5 (Spc; mpl) Vietate care trăiește pe lângă casa omului. 6 (Spc; mpl) Pasăre. 7 Om ticălos. 8 Om străin. 9 (Gmț) Apelativ pentru un copil sau, rar, pentru un om matur.

LIGHIOÁNĂ, lighioane, s. f. 1. Animal (sălbatic). ♦ Spec. Pasăre de curte; orătanie. ♦ Spec. Insectă, gâză (vătămătoare). 2. Fig. Termen injurios dat unui om de nimic; mișel. ♦ Calificativ glumeț dat unui copil sau unui om matur. [Var.: lighioáie s. f.] – Din sl. legeonŭ.

LIGHIOÁNĂ, lighioane, s. f. 1. Animal, (mai ales) animal sălbatic. V. dihanie, fiară, jivină. Toate lighioanele [bălții]... de la adîncuri suiau în zig-zaguri. SADOVEANU, N. F. 74. Lighioanele din codri, din văzduhuri și din apă Vin la tine totdeauna de te-ajută și te scapă. EFTIMIU, Î. 47. Multe lighioane... mai încap Și-n lumea asta! VLAHUȚĂ, O. A. 88. Balauri înveninați, scorpii groaznice la vedere, lupi nesățioși... toate lighioanele cele mai primejdioase stau tolănite pe iarbă verde și dormeau. POPESCU, B. II 22. ♦ (Mai ales la pl.) Vietăți care trăiesc pe lîngă casă, (în special) păsări de curte, orătănii. Au să fure și din tainul lighioanelor. STĂNOIU, C. I. 62. ◊ (Cu sens colectiv) Toată lighioana, măcar și cea mai proastă, Cîine sadea îmi zice. ALEXANDRESCU, M. 322. ♦ Insectă, gîză (îndeosebi vătămătoare). 2. Fig. Calificativ disprețuitor dat unui om de nimic, mișel. Cum se cheamă această lighioană Cu purpură pe umeri, pe cap purtînd coroană? MACEDONSKI, O. I 166. Nu mă mai încred în lighioanele aste fățarnice. ALECSANDRI, T. 1677. ♦ Calificativ glumeț dat unui copil sau (mai rar) unui om matur. Se scarpină cu o mînă după ureche și cu alta leagănă lighioana care s-a trezit și scîncește. PAS, Z. I 196. – Pronunțat: -ghi-oa-. - Pl. și: lighioni (VISSARION, B. 86). – Variantă: lighioáie, lighioi (SADOVEANU, N. F. 65, DELAVRANCEA, H. T. 34, CREANGĂ, A. 37, ALECSANDRI, T. 532), s. f.

LIGHIOÁNĂ ~e f. 1) Animal sălbatic; dihanie; jigodie; jiganie; jivină. 2) Pasăre de curte; orătanie. 3) fig. Om josnic; mișel. [G.-D. lighioanei; Sil. -ghi-oa-] /cf. sl. legeonu

lighioană f. 1. animal, mai ales necurat: lighioane de pureci; fig. lighioanele astea fățarnice ce se numesc oameni AL.; 2. calificativ dat popoarelor străine și dușmane; 3. în Oltenia: păsări de curte. [Lighioană, adică legiune de demoni, e unul din numele necuratului: termenul e luat din Sf. Scriptură: leghionul dimonilor].

LIGHIOÁIE s. f. v. lighioană.

lighioaie sf vz lighioană

lighioáĭe f., pl. saŭ tot oaĭe, și lighioánă (oa duft.) f., pl. e (d. legheon, adică „legheoanele de jivine”). Fam. Animal (saŭ și om) de aspect straniu, dihanie, jiganie: multe lighioĭ maĭ sînt pe fața pămîntuluĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lighioa (pop.) (desp. -ghi-oa-) s. f., g.-d. art. lighioanei; pl. lighioane

lighioa (pop.) (-ghi-oa-) s. f., g.-d. art. lighioanei; pl. lighioane

lighioánă s. f. (sil. -ghi-oa-), g.-d. art. lighioánei; pl. lighioáne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIGHIOÁNĂ s. 1. v. fiară. 2. v. animal.

LIGHIOA s. 1. bestie, dihanie, fiară, jivină, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (În pădure trăiau multe ~.) 2. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, necuvîntător, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~ din natură. )

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lighioánă (lighioáne), s. f. – Bestie, animal, dihanie. – Var. lighioaie. Deformare populară a lui leghion, s. n. (înv., legiune), din ngr. λεγεών (Tiktin; Candrea), parțial prin intermediul sl. legeonŭ. Pl. leghioae „legiuni” există încă de la Dosoftei (sec. XVII); de la el s-a format sing. regresiv reprezentat de var. Alte explicații sînt fantastice: din ngr. ἄλογα εϊνα „vietăți mici” (Cihac, II, 669) sau în loc de *lighian < libian (Bogrea, Dacor., IV, 828). Semantismul se explică prin înțelesul intermediar de „demon”, plecînd de la expresia leghioane de draci, frecventă în literatura religioasă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ligióană, -e, s.f. – Animal sălbatic. „Grecii au împrumutat, sub forma legheon, cuvântul lat. legio ”legiune„; printr-o figură de stil, în textele creștine s-a vorbit de legheoanele pădurii, înțelegându-se prin aceasta marea mulțime a animalelor sălbatice. Textul a fost reprodus în română, iar cititorii au înțeles că lighioane înseamnă ”animale sălbatice„, sens pe care cuvântul l-a păstrat până azi” (Graur 1972: 135).

Intrare: lighioană
lighioană1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: li-ghi-oa-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lighioa
  • lighioana
plural
  • lighioane
  • lighioanele
genitiv-dativ singular
  • lighioane
  • lighioanei
plural
  • lighioane
  • lighioanelor
vocativ singular
plural
lighioaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lighioaie
  • lighioaia
plural
  • lighioaie
  • lighioaiele
genitiv-dativ singular
  • lighioaie
  • lighioaiei
plural
  • lighioaie
  • lighioaielor
vocativ singular
plural
lighion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ligioaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ligioană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
livioană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lighioaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lighioaie
  • lighioaia
plural
  • lighioi
  • lighioile
genitiv-dativ singular
  • lighioi
  • lighioii
plural
  • lighioi
  • lighioilor
vocativ singular
plural
lighioană2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F59)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lighioa
  • lighioana
plural
  • lighioni
  • lighionile
genitiv-dativ singular
  • lighioni
  • lighionii
plural
  • lighioni
  • lighionilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lighioa, lighioanesubstantiv feminin

  • 1. Animal (sălbatic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toate lighioanele [bălții]... de la adîncuri suiau în zig-zaguri. SADOVEANU, N. F. 74. DLRLC
    • format_quote Lighioanele din codri, din văzduhuri și din apă Vin la tine totdeauna de te-ajută și te scapă. EFTIMIU, Î. 47. DLRLC
    • format_quote Multe lighioane... mai încap Și-n lumea asta! VLAHUȚĂ, O. A. 88. DLRLC
    • format_quote Balauri înveninați, scorpii groaznice la vedere, lupi nesățioși... toate lighioanele cele mai primejdioase stau tolănite pe iarbă verde și dormeau. POPESCU, B. II 22. DLRLC
  • 2. figurat Epitet dat unui om de nimic. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mișel
    • format_quote Cum se cheamă această lighioană Cu purpură pe umeri, pe cap purtînd coroană? MACEDONSKI, O. I 166. DLRLC
    • format_quote Nu mă mai încred în lighioanele aste fățarnice. ALECSANDRI, T. 1677. DLRLC
    • 2.1. Calificativ glumeț dat unui copil sau unui om matur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se scarpină cu o mînă după ureche și cu alta leagănă lighioana care s-a trezit și scîncește. PAS, Z. I 196. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.