opțiuni
  • info

13 definiții pentru licăr

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICĂR, licăre, s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [Var.: licur s. n.] – Din licări (derivat regresiv).

LICĂR, licăre, s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [Var.: licur s. n.] – Din licări (derivat regresiv).

licăr [At: COȘBUC, P. II, 86 / V: licur1 sn, (reg) licură sf / Pl: ~e / E: pvb licări1] 1-3 sn Iluminare (bruscă) (intermitentă sau) de intensitate scăzută Si: sclipire. 4 sn Lumină slabă Si: licărire1 (1). 5 sf (Olt; îe) A nu vedea nici o licură A nu putea distinge nimic din cauza întunericului. 6 sn (Ccr) Sursă a unei lumini slabe sau intermitente. 7 sn (Pex) Manifestare spontană, intermitentă sau de intensitate scăzută a unui sentiment, atitudini etc. 8-9 sn (Fig) Senzație (bruscă sau) ușoară. 10 sf (Olt; îf licură) Bucată mică Si: fărâmiță, frântură. 11 av (Olt; îf licură) Curat. 12-13 sf (Olt; îf licură; îljv) Ca ~a (Care este) rapid. 14 sn (Olt; îe) (A face) ~ poteca A fugi.

LICĂR, licăre, s. n. Sclipire, scînteiere, licărire. Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15. Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50. Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MIHALE, O. 509. ♦ (Concretizat) Ceea ce sclipește, licărește; scînteie. Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75. – Variantă: licur (COȘBUC, P. II 186, EMINESCU, O. I 119) s. m.

LICĂR ~e n. 1) Lumină slabă. 2) Obiect care sclipește. /v. a licări

LICUR s. n. v. licăr.

licur1 sn vz licăr

licură sf vz licăr

licur n. (poetic) licărire: speranța e un licur ușor EM.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

licăr s. n., pl. licăre

licăr s. n., pl. licăre

licăr s. n., pl. licăre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LICĂR s. v. sclipire.

LICĂR s. licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)

Intrare: licăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licăr
  • licărul
  • licăru‑
plural
  • licăre
  • licărele
genitiv-dativ singular
  • licăr
  • licărului
plural
  • licăre
  • licărelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licur
  • licurul
  • licuru‑
plural
  • licure
  • licurele
genitiv-dativ singular
  • licur
  • licurului
plural
  • licure
  • licurelor
vocativ singular —
plural —
licură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

licăr, licăresubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce sclipește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: licărire sclipire scânteie scânteiere
    • format_quote Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15. DLRLC
    • format_quote Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50. DLRLC
    • format_quote Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MIHALE, O. 509. DLRLC
    • format_quote Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.