legănare sf [At: I. GOLESCU / Pl: ~nări / E: legăna] 1 Mișcare ușoară, lină a unui copil într-o parte și în alta cu leagănul (1) sau pe brațe, în poală etc. pentru a-l liniști, a-l alinta și a-l face să adoarmă Si: legănat¹ (1), (înv) legănătură (1). 2 Mângâiere. 3 Încântare. 4 Desfășurare specifică, armonioasă a sunetelor unei melodii, a unei poezii etc. Si: legănat¹ (4), (înv) legănătură (4). 5 Vorbire tărăgănată Si: legănat¹ (5), (înv) legănătură (5). 6 Mișcare a cuiva sau a ceva dintr-o parte în alta în jurul unei bare relativ fixe Si: legănat¹ (6), (înv) legănătură (6), unduire. 7 (Fig) Unduire. 8 Clătinare a cuiva din cauza unei slăbiciuni, a beției, în urma unui șoc, a unui sentiment puternic etc. Si: amețeală, legănat¹ (8), (înv) legănătură (8). 9 Zdruncinare domoală și ritmică a unui vehicul în timpul deplasării Si: legănat¹ (9), (înv) legănătură (9). 10 Deplasare a unei mase de ape sub formă de valuri Si: legănat¹ (10), (înv) legănătură (10). 11 Mișcare de pendulare a unor corpuri sau a unor obiecte suspendate sau atârnate Si: legănat¹ (11), (înv) legănătură (11). 12 Mișcare de unduire a unei plante, a crengilor acesteia etc. la adierea vântului, în unna unei atingeri domoale etc. Si: legănat¹ (12), (înv) legănătură (12). 13 (Îvp) Surpare a unei suprafețe de teren sau a unei forme de relief Si: legănat¹ (13), (înv) legănătură (13). 14 (Îvp) Cutremurare a unei suprafețe de teren sau a unei forme de relief Si: legănat¹ (14), (înv) legănătură (14). 15 Balansare ritmică a trupului omenesc în timpul mersului, al dansului etc. Si: legănat¹ (15), (înv) legănătură (15).

LEGĂNARE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna; balansare, oscilare, ondulare. Pe-ntinderea cea verde trec legănări de unde, Polenul ca un nour de aur fin se plimbă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori. VLAHUȚĂ, N. 24. Mă primblu singur pe podul vaporului, cumpănindu-mi pasurile după legănarea lui. ALECSANDRI, O. P. 291.

legănare s. f., g.-d. art. legănării; pl. legănări

legănare s. f., g.-d. art. legănării; pl. legănări

legănare s. f., g.-d. art. legănării; pl. legănări

LEGĂNARE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire.

LEGĂNARE s. 1. balans, balansare, clătinare, oscilare, oscilație, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. bălăbănire, clătinare. (~ picioarelor.)