15 definiții pentru lacună

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LACUNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

LACUNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

lacu1 sf [At: HELIADE, D. J. 181/40 / Pl: ~ne / E: fr lacune, lat lacuna] 1 Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei Si: lapsus (4). 2 Spațiu gol în interiorul unui corp. 3 (Fig) Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit Si: lapsus (5). 4 (Blg) Cavitate în țesutul celular sau în spațiul intercelular.

LACUNĂ, lacune, s. f. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie complet; gol, lipsă; întrerupere într-un text. Cele 40 de zile... fac azi în amintirea mea o lacună curioasă. GALACTION, O. I 240. Profitai de răgazurile ce-mi da temporizările procesului de faliment al editorului spre a împlini multe lacune ce constatasem, spre a pune opera mea... în deplinul curent al științei actuale. ODOBESCU, S. III 639.

LACU s.f. 1. Spațiu gol în continuitatea unui corp. ♦ Lipsă. ♦ Întrerupere într-un text. 2. (Fiz.) Nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 3. (Geol.) Lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor strate. [< fr. lacune, it., lat. lacuna].

LACU s. f. 1. spațiu gol în interiorul unui corp; lipsă. ◊ (fig.) ceea ce lipsește ca un lucru să fie considerat complet. ◊ întrerupere într-un text. 2. spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște. 4. (fiz.) nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna)

LACUNĂ ~e f. 1) Spațiu gol în integritatea unui lucru. 2) fig. Omisiune într-un text sau în corpul unei opere. 3) Parte ce lipsește pentru ca ceva să poată fi considerat perfect. /<fr. lacune, lat. lacuna

lacună f. 1. întrerupere în textul unei opere; 2. lipsă de șir.

*lacúnă f., pl. e (lat. lăcúna, d. lacus, lac; it. lacúna și lagúna). Lagună (Rar). Fig. Spațiŭ gol în continuitatea unuĭ corp (de ex., în țesutu celular al plantelor acŭatice). Lipsă, întrerupere într’un text, într’o serie: lacunele Analelor luĭ Tacit. Lipsă, defect: această lege are marĭ lacune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lacu s. f., g.-d. art. lacunei; pl. lacune

lacu s. f., g.-d. art. lacunei; pl. lacune

lacu s. f., g.-d. art. lacunei; pl. lacune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LACU s. 1. v. gol. 2. v. omisiune. 3. (FIZ.) vacanță. (~ a unei rețele cristaline.) 4. v. defect.

LACU s. 1. gol, lipsă. (Completează ~ele.) 2. (FIZ.) vacanță. (~ a unei rețele cristaline.) 3. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Un om cu multe ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lacună stratigrafică (engl.) interval cronostratigrafic absent în cadrul unei succesiuni stratigrafice locale sau regionale, evidențiat prin metode de datare relativă sau absolută. L.s. poate fi datorată nedepunerii sedimentelor, eroziunii subacvatice sau eroziunii subaeriene a dep. acumulate. Sin. hiatus. V. și discordanță stratigrafică. (V.M.)

Intrare: lacună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacu
  • lacuna
plural
  • lacune
  • lacunele
genitiv-dativ singular
  • lacune
  • lacunei
plural
  • lacune
  • lacunelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lacu, lacunesubstantiv feminin

  • 1. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: gol lipsă
    • 1.1. Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. figurat Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      antonime: perfecțiune
      • format_quote Cele 40 de zile... fac azi în amintirea mea o lacună curioasă. GALACTION, O. I 240. DLRLC
      • format_quote Profitai de răgazurile ce-mi da temporizările procesului de faliment al editorului spre a împlini multe lacune ce constatasem, spre a pune opera mea... în deplinul curent al științei actuale. ODOBESCU, S. III 639. DLRLC
  • 2. Spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. MDN '00
  • 3. Spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște. MDN '00
  • 4. fizică Nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. DN
  • 5. geologie Lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor strate. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.