opțiuni
  • info

12 definiții pentru lătrat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂTRAT, lătraturi, s. n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – V. lătra.

LĂTRAT, lătraturi, s. n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – V. lătra.

lătrat1 sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 256 / V: (reg) ~ret~ / Pl: ~uri / E: lătra] 1-5 Lătrare (1-5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire.

LĂTRAT, lătraturi, s. n. Acțiunea de a lătra și rezultatul ei; sunetul caracteristic scos de cîini. Nu se mai auzea, decît foarte rar, cîte un lătrat de cîne. BUJOR, S. 29. În codri-adînci cățelul pămîntului tot latră. Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. EMINESCU, O. I 93. Amintește lătratul vesel al cînilor cînd li se dă drumul la goană. ODOBESCU, S. III 97.

LĂTRAT ~uri n. 1) v. A LĂTRA. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos mai ales de câini; hămăit. [Sil. lă-trat] /v. a lătra

lătrat n. strigătul câinelui.

alătrat[1] sn vz lătrat1

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

lătret sn vz lătrat1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lătrat (desp. lă-trat) s. n., pl. lătraturi

lătrat (lă-trat) s. n., pl. lătraturi

lătrat s. n. (sil. -trat), pl. lătraturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂTRAT s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (Un ~ de câine.)

LĂTRAT s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (Un ~ de cîini.)

Intrare: lătrat (s.n.)
lătrat2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: lă-trat info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătrat
  • lătratul
  • lătratu‑
plural
  • lătraturi
  • lătraturile
genitiv-dativ singular
  • lătrat
  • lătratului
plural
  • lătraturi
  • lătraturilor
vocativ singular —
plural —
alătrat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alătrat
  • alătratul
plural
  • alătraturi
  • alătraturile
genitiv-dativ singular
  • alătrat
  • alătratului
plural
  • alătraturi
  • alătraturilor
vocativ singular —
plural —
lătret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lătrat, lătraturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a lătra; sunete caracteristice scoase de câini când latră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hămăială hămăit hămăitură lătrare lătrătură
    • format_quote Nu se mai auzea, decît foarte rar, cîte un lătrat de cîne. BUJOR, S. 29. DLRLC
    • format_quote În codri-adînci cățelul pămîntului tot latră. Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Amintește lătratul vesel al cînilor cînd li se dă drumul la goană. ODOBESCU, S. III 97. DLRLC
  • 2. Bârfire. MDA2
    sinonime: bârfire
  • 3. Cicălire. MDA2
    sinonime: cicălire
  • 4. învechit rar Pândire. MDA2
    sinonime: pândire
etimologie:
  • vezi lătra DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.