O definiție pentru lăutări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

2) lăutărésc v. intr. Trăĭesc ca lăutar.

Intrare: lăutări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăutări
  • lăutărire
  • lăutărit
  • lăutăritu‑
  • lăutărind
  • lăutărindu‑
singular plural
  • lăutărește
  • lăutăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăutăresc
(să)
  • lăutăresc
  • lăutăream
  • lăutării
  • lăutărisem
a II-a (tu)
  • lăutărești
(să)
  • lăutărești
  • lăutăreai
  • lăutăriși
  • lăutăriseși
a III-a (el, ea)
  • lăutărește
(să)
  • lăutărească
  • lăutărea
  • lăutări
  • lăutărise
plural I (noi)
  • lăutărim
(să)
  • lăutărim
  • lăutăream
  • lăutărirăm
  • lăutăriserăm
  • lăutărisem
a II-a (voi)
  • lăutăriți
(să)
  • lăutăriți
  • lăutăreați
  • lăutărirăți
  • lăutăriserăți
  • lăutăriseți
a III-a (ei, ele)
  • lăutăresc
(să)
  • lăutărească
  • lăutăreau
  • lăutăriră
  • lăutăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)