11 definiții pentru lătrător (s.m.)
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂTRĂTOR, -OARE, lătrători, -oare, adj. (Rar; despre câini) Care latră. ♦ Fig. (Despre felul de a vorbi al cuiva) Asemănător cu un lătrat. ♦ (Substantivat, m.) Câine. – Lătra + suf. -ător.
LĂTRĂTOR, -OARE, lătrători, -oare, adj. (Rar; despre câini) Care latră. ♦ Fig. (Despre felul de a vorbi al cuiva) Asemănător cu un lătrat. ♦ (Substantivat, m.) Câine. – Lătra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
lătrător, ~oare [At: MARDARIE, L. 165/10 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lătra + -ător] 1-2 a (D. câini) Care latră (1-2). 3 sm Tun. 4 sm (Dep; d. oameni) Persoană care vorbește mult și fără rost Si: cicălitor, plictisitor. 5 a (D. felul de a vorbi al oamenilor) Asemănător cu un lătrat Si: sacadat, strident. 6 sm Câine. 7 sm (Reg) Persoană care strigă darurile la nuntă. 8 sf (Fig) Gură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂTRĂTOR, -OARE, lătrători, -oare, adj. (Rar, despre cîini) Care latră. Am o cățea lătrătoare. HODOȘ, P. P. 164. ♦ Fig. (Despre felul de a vorbi al oamenilor) Asemănător cu un lătrat. Cațavencu (... cu tonul brusc, vioi și lătrător): Fraților, mi s-a făcut o imputare. CARAGIALE, O. I 155. ♦ (Substantivat, rar) Cîine. Dar era noapte în toată puterea cînd începură să ne salute lătrătorii din satul Bisoca. ODOBESCU, S. III 211.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lătrător a. care latră: câine lătrător. ║ m. câine: lătrătorii din sat OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lătrătór, -oáre adj. Care latră. Subst. Poet. Cîne: se auteaŭ lătrătoriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lătrător2 (desp. lă-tră-) s. m., pl. lătrători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lătrător2 (lă-tră-) s. m., pl. lătrători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lătrător adj. m., s. m. (sil. -tră-), pl. lătrători; f. sg. și pl. lătrătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂTRĂTOR s. v. câine.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lătrător s. v. CÎINE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
lătrător, lătrători s. m. informator, denunțator.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: lă-tră-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lătrător, lătrătorisubstantiv masculin
- 1. Câine. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: câine
- Dar era noapte în toată puterea cînd începură să ne salute lătrătorii din satul Bisoca. ODOBESCU, S. III 211. DLRLC
-
etimologie:
- Lătra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09