lăstun sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 179 / V: (pop) lastan, lăstari, lasturn, las~, ~tor, (reg) ~trun, ~e, ~turn, (îvp) loston, lustron, lostug, los~, lus~, răs~, răstund, restun, restur / Pl: ~i / E: slv ластоуна] 1 (Șîc ~-alb, ~-de-casă, ~-de-sat) Pasăre migratoare din ordinul pashiformelor, asemănătoare cu rândunica, dar cu coada mai scurtă Si: (pop) râpar (Delichon urbica). 2 (Șîc ~-de-apă, ~-de-mal, ~-de-râpi) Pasăre migratoare cu spatele cafeniu-cenușiu și abdomenul alb care trăiește, mai ales, în vecinătatea apelor (Riparia riparia) Si: (pop) râpar. 3 (Orn; șîc ~-mare, ~-negru, ~-de-biserică, ~-de-mare) Drepnea (Cypselus apus). 4 (Îc) ~-de-ploaie Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 5 (Îc) ~-de-noapte Pasăre nedefinită mai îndeaproape. 6 (Pop; îe) A sta ~ pe capul cuiva A plictisi pe cineva prin insistență. 7 (Pop) Persoană care trăiește din munca altcuiva. 8 (Reg) Animal care nu aduce nici un folos. 9 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba). 10 (Zlg; îvr) Șobolan (Rattus norvegicus). 11 (Reg) Copil de țigan Si: puradel.

LĂSTUN, lăstuni, s. m. Pasăre mică, asemănătoare cu rîndunica (Apus apus). Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite, cu dulci țîrîiri cristaline. SADOVEANU, O. VII 208. Deasupra apelor săgetează lăstunii cu țipete ascuțite. C. PETRESCU, S. 42. Am stat tăcuți, cu gîndurile noastre Zburînd în depărtare cu lăstunii. D. BOTEZ, P. O. 71. ◊ Expr. A sta lăstun pe capul cniva = a plictisi pe cineva, a se ține scai de cineva. Nu știe cum să scape de pacostea asta, care stă lăstun pe capu-i. VLAHUȚĂ, N. 17. – Variantă: lostun (SADOVEANU, M. C. 9) s. m.

LĂSTUN ~i m. Pasăre migratoare de talie mică, asemănătoare cu rândunica, dar cu coada mai puțin bifurcată și cu o pată albă pe ea. * A sta ~ pe capul cuiva a deranja pe cineva (cu rugăminți insistente); a nu da pace cuiva. /<sl. lastunu

lăstun m. rândunică albă pe pântece și cu aripi lungi (Hirundo urbica). [Slav. LASTUNA].

lăstún m. (vsl. lastunŭ, lastuna, un fel de rîndunică; pg. rus. lástovica, lástica, rîndunică). Un fel de rîndunică cu coada maĭ scurtă și fără pată roșie la gușă. (Îșĭ face cuĭbu închis și-ĭ lasă numaĭ o mică deschizătură). Mold. Fig. Om care așteaptă să fie hrănit de altu, parazit, lacom: a sta lăstun pe capu cuĭva, aŭ năpădit ca lăstuniĭ. V. bimbașa și talaghir.

lastan sm vz lăstun

lastari sm vz lăstun

lastun sm vz lăstun

lasturn sm vz lăstun

lăstor sm vz lăstun

lăstrun sm vz lăstun

lăstune sm vz lăstun

lăsturn sm vz lăstun

lostan sm vz lăstun

loston² sm vz lăstun

lostov¹ sm vz lăstun

lostug sm vz lăstun

lostun² sm vz lăstun

losturn sm vz lăstun

lustron sm vz lăstun

lustun sm vz lăstun

lăstun s. m., pl. lăstuni

lăstun s. m., pl. lăstuni

lăstun s. m., pl. lăstuni

lăstun.

LĂSTUN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) rândunică. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rândunea, rândunică-de-fereastră. 3. lăstun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) rândunică-de-apă, rândunică-de-lut, rândunică-de-pământ, rândunică-de pârâu, rândunică-de-ploaie.

LĂSTUN s. (ORNIT.) 1. (Delichon urbica) (reg.) rîndunică. 2. (Apus apus) (prin Bucov.) rîndunea, rîndunică-de-fereastră. 3. lăstun-de-mal (Riparia riparia) = (reg.) rîndunică-de-apă, rîndunică-de-lut, rîndunică-de-pămînt, rîndunică-de-pîrîu, rîndunică-de-ploaie.

lăstun (lăstuni), s. m. – Pasăre, Hirundo rustica. Sl. lastunŭ, lastuna (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 54; DAR; Tiktin), era numele unei specii de rîndunică, cf. sl. lastovica „rîndunică”, bg., rus. lastovica, sb., cr. lastavica, Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 287, credea că acest cuvînt ar fi dacic, cf. alb. loš (cf. și Philippide, II, 720).

LĂSTÚN (< sl.) s. m. Specie de pasăre călătoare din ordinul paseriformelor, înrudită cu rândunica, dar mai mică și cu coada mai puțin despicată. ◊ L. de casă = pasăre călătoare cu penaj negru-lucios, iar pieptul și burta complet albe, având o lungime de c. 14 cm (Delichon urbica). Cuibărește adesea în colonii, lipindu-și cuibul sub streșini și cornișe; are o mare viteză de zbor (300 km/oră). ◊ L. de mal = pasăre de vară în România, lungă de c. 13 cm, cu penajul cafeniu-cenușiu pe partea dorsală, alb pe partea ventrală și cu o bandă cafenie transversală pe piept (Riparia riparia). Își construiește cuibul în maluri abrupte, săpând galerii adânci și constituind uneori colonii cu exemplare numeroase.