12 definiții pentru lăbărța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂBĂRȚA, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

LĂBĂRȚA, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

lăbărța [At: BREZOIANU, A. 577/18 / V: (reg) ~bâr~ / Pzi: ez / E: ml rebalteare] 1-2 vtr A (se) lărgi în mod exagerat. 3-4 vtr (Pex) A (se) deforma. 5-6 vtr A (se) umfla, făcând să atârne. 7-8 vtr (D. convoaie, grupuri etc.) A (se) întinde neregulat. 9 vr (Fig; d. oameni) A se întinde în mod neplăcut. 10 vr (Reg; fig) A se îngâmfa.

LĂBĂRȚA, lăbărțez, vb. I. Refl. A se lărgi, a se desface, a se întinde neregulat, a se deforma. Haina s-a lăbărțat.Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54. ◊ Fig. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135. ◊ Tranz. Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48. Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44.

A SE LĂBĂRȚA mă ~ez intranz. pop. A crește excesiv în dimensiuni (mai ales în lățime), pierzând forma; a se lăți. /Orig. nec.

lăbărțéz v. tr. (cp. cu bălțesc). Fam. Lărgesc, diformez: a lăbărța niște ghete. V. refl. Ghete lăbărțate. Gură lăbărțată, gură mare cu buze dezbălăzate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lăbărța (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lăbărțea, imperf. 3 pl. se lăbărțau; conj. prez. 3 să se lăbărțeze; ger. lăbărțându-se

lăbărța (a ~) vb., ind. prez. 3 lăbărțea

lăbărța vb., ind. prez. 1 sg. lăbărțez, 3 sg. și pl. lăbărțea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂBĂRȚA vb. a se lărgi. (Haina s-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăbărța (lăbărțez, lăbărțat), vb. refl. – A decădea, a se prăbuși, a ceda, a-și pierde forma îmbrăcămintea sau încălțămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca și în alte cazuri de creații spontane, (cf. hîra-hîrța, hanță-handră, fleață-fleoarță etc.). Cf. sb. labrcnuti „a valora puțin”, care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja „rît”. DAR propune un der. puțin probabil de la bîrță cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); și Scriban leagă pe lăbărța cu bălți.Der. lăbărțătură.

Intrare: lăbărța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăbărța
  • lăbărțare
  • lăbărțat
  • lăbărțatu‑
  • lăbărțând
  • lăbărțându‑
singular plural
  • lăbărțea
  • lăbărțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăbărțez
(să)
  • lăbărțez
  • lăbărțam
  • lăbărțai
  • lăbărțasem
a II-a (tu)
  • lăbărțezi
(să)
  • lăbărțezi
  • lăbărțai
  • lăbărțași
  • lăbărțaseși
a III-a (el, ea)
  • lăbărțea
(să)
  • lăbărțeze
  • lăbărța
  • lăbărță
  • lăbărțase
plural I (noi)
  • lăbărțăm
(să)
  • lăbărțăm
  • lăbărțam
  • lăbărțarăm
  • lăbărțaserăm
  • lăbărțasem
a II-a (voi)
  • lăbărțați
(să)
  • lăbărțați
  • lăbărțați
  • lăbărțarăți
  • lăbărțaserăți
  • lăbărțaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăbărțea
(să)
  • lăbărțeze
  • lăbărțau
  • lăbărța
  • lăbărțaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăbârța
  • lăbârțare
  • lăbârțat
  • lăbârțatu‑
  • lăbârțând
  • lăbârțându‑
singular plural
  • lăbârțea
  • lăbârțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăbârțez
(să)
  • lăbârțez
  • lăbârțam
  • lăbârțai
  • lăbârțasem
a II-a (tu)
  • lăbârțezi
(să)
  • lăbârțezi
  • lăbârțai
  • lăbârțași
  • lăbârțaseși
a III-a (el, ea)
  • lăbârțea
(să)
  • lăbârțeze
  • lăbârța
  • lăbârță
  • lăbârțase
plural I (noi)
  • lăbârțăm
(să)
  • lăbârțăm
  • lăbârțam
  • lăbârțarăm
  • lăbârțaserăm
  • lăbârțasem
a II-a (voi)
  • lăbârțați
(să)
  • lăbârțați
  • lăbârțați
  • lăbârțarăți
  • lăbârțaserăți
  • lăbârțaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăbârțea
(să)
  • lăbârțeze
  • lăbârțau
  • lăbârța
  • lăbârțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăbărța, lăbărțezverb

  • 1. adesea figurat A se lărgi excesiv; a se întinde în lături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Haina s-a lăbărțat. DLRLC
    • format_quote Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54. DLRLC
    • format_quote figurat Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.