2 definiții pentru justițiere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUSTIȚIÁ vb. tr. a executa (pe cineva prin moarte). (< it. giustiziare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

justițiá vb., ind. prez. 3 sg. justițiáză

Intrare: justițiere
justițiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justițiere
  • justițierea
plural
  • justițieri
  • justițierile
genitiv-dativ singular
  • justițieri
  • justițierii
plural
  • justițieri
  • justițierilor
vocativ singular
plural
justițiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justițiat
  • justițiatul
  • justițiatu‑
  • justiția
  • justițiata
plural
  • justițiați
  • justițiații
  • justițiate
  • justițiatele
genitiv-dativ singular
  • justițiat
  • justițiatului
  • justițiate
  • justițiatei
plural
  • justițiați
  • justițiaților
  • justițiate
  • justițiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)