20 de definiții pentru justiție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Activitate fundamentală a statului, care constă în soluționarea litigiilor. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justiția.

justiție sf [At: DA / V: (înv) iu~ / Pl: ~ii / E: fr justice, lat justiția] 1 Dreptate. 2 Putere de a face dreptate fiecăruia, de a răsplăti sau de a pedepsi. 3 Totalitate a organelor de jurisdicție dintr-un stat. 4 Ansamblu al legilor și al instituțiilor judecătorești. 5 Sistem de funcționare a instanțelor judecătorești. 6 Formă fundamentală a activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. 7-8 (Îe) (A chema sau) a se prezenta în fața ~ei (A cita sau) a se prezenta la judecată. 9 (Mit) Zeiță a dreptății, reprezentată printr-o femeie legată la ochi, stând pe tron și ținând în mâna dreaptă o balanță, iar în mâna stângă o sabie.

JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia.

JUSTÍȚIE s. f. 1. Ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. Ministerul Justiției.Justiția vremii, aservită claselor exploatatoare, este de asemenea un subiect de predilecție al lui Caragiale. V. ROM. ianuarie 1952, 232. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. A ataca în justiție v. ataca. 2. (În limbajul curent) Echitate, dreptate. În romane, tragedii, poeme, balade, acest poet [Pușkin] nu încetează o clipă de a avea în vedere adevărul, justiția și libertatea. SADOVEANU, E. 209.

JUSTÍȚIE s.f. 1. Totalitatea instanțelor judecătorești și a legilor unei țări; sistem de funcționare a instanțelor judiciare. 2. Echitate, dreptate. [Gen. -iei. / < lat. iustitia].

JUSTÍȚIE s. f. 1. totalitatea instanțelor judiciare; sistem de funcționare a acestor instanțe. 2. activitate fundamentală a statului, în soluționarea litigiilor. 3. echitate, dreptate. (< fr. justice, lat. iustitia)

JUSTÍȚIE ~i f. 1) Totalitate a instanțelor judecătorești și a legilor unui stat. ◊ A chema (sau a se prezenta) în fața ~ei a cita (sau a se prezenta) la judecată. 2) Activitate a instanțelor judiciare ale unui stat; exercițiu al puterii judiciare. 3) Principiu moral având ca esență conformitatea cu adevărul. 4) Caracter just; echitate; justețe. [G.-D. justiției; Sil. -ți-e] /<lat. justitia, fr. justice

justiție f. 1. virtute morală care ne face să respectăm drepturile altuia; 2. bună dreptate: a recunoaște justiția unei cauze; 3. putere de a răsplăti sau pedepsi, de a face dreptate fiecăruia: justiție umană; 4. magistrații cari dau dreptate: a se plânge justiției; Ministru de justiție, dela care depind afacerile judiciare și care dirijează curțile și tribunalele. Justiția se distinge în civilă și criminală; cea dintâi, care regulează diferendele între particulari, coprinde judecătoriile de pace și tribunalele de prima instanță; cea d’a doua judecă contraven-țiunile de resortul judecătoriilor de pace, delictele de resortul tribunalelor corec-ționale și crimele de resortul Curții cu jurați. Curțile de apel revizuiesc apoi cauzele judecate de tribunalele corecționale, iar Curtea de Casație poate casa hotărîrile tuturor tribunalelor și curților și a ordona o nouă judecare.

* justițíe f. (lat. justitia, d. justus, drept). Dreptate, virtutea de a da fiecăruĭa ceĭa ce e al luĭ. Drept, dreptate: justiția era de partea luĭ în proces. Puterea de a pedepsi saŭ răsplăti, de a face dreptate: justiția luĭ Dumnezeŭ, a oamenilor. Corpu magistraților: mutărĭ în justiție. Personificarea justițiiĭ supt forma uneĭ zeițe legate la ochĭ și ținînd o balanță: statuĭa Justițiiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

justiție (desp. -ți-e) s. f., art. justiția (desp. -ți-a), g.-d. justiții, art. justiției (dar: Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției s. proprii art.)

justiție (-ți-e) s. f., art. justiția (-ți-a), g.-d. justiții, art. justiției

justíție s. f. (sil. -ți-e), art. justíția (sil. -ți-a), g.-d. justíții, art. justíției

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUSTÍȚIE s. 1. v. instanță. 2. v. dreptate.

JUSTIȚIE s. 1. (JUR.) instanță. (S-a prezentat în fața ~.) 2. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE JUSTIȚIE v. Organizația Națiunilor Unite.

FUNDAMENTUM EST JUSTITIAE FIDES (lat.) conștiința stă la baza justiției – Cicero, „De officiis”, I, 7, 23.

Justiție à la Piso, adică o judecată absurdă (vezi: Fiat iustitia, pereat mundus). IST.

Intrare: justiție
justiție substantiv feminin
  • silabație: jus-ti-ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justiție
  • justiția
plural
  • justiții
  • justițiile
genitiv-dativ singular
  • justiții
  • justiției
plural
  • justiții
  • justițiilor
vocativ singular
plural
iustiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

justiție, justițiisubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: instanță
    • format_quote Ministerul Justiției. DLRLC
    • format_quote Justiția vremii, aservită claselor exploatatoare, este de asemenea un subiect de predilecție al lui Caragiale. V. ROM. ianuarie 1952, 232. DLRLC
  • 2. Activitate fundamentală a statului, care constă în soluționarea litigiilor. DEX '09 MDA2 DEX '98 MDN '00
    • chat_bubble A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A ataca în justiție. DLRLC
  • 3. Principiu moral având ca esență conformitatea cu adevărul. NODEX
  • 4. Caracter just. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote În romane, tragedii, poeme, balade, acest poet [Pușkin] nu încetează o clipă de a avea în vedere adevărul, justiția și libertatea. SADOVEANU, E. 209. DLRLC
  • 5. Putere de a face dreptate fiecăruia, de a răsplăti sau de a pedepsi. MDA2
  • 6. mitologie Zeiță a dreptății, reprezentată printr-o femeie legată la ochi, stând pe tron și ținând în mâna dreaptă o balanță, iar în mâna stângă o sabie. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.