opțiuni
  • info

15 definiții pentru jurui (făgădui)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURUI1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”.

JURUI1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♦ A făgădui ca soț (sau soție). ♦ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”.

jurui1 [At: COD. VOR. 66/12 / V: ~răi, (reg) giurăi / Pzi: ~esc / E: mg gyürüzni] (Îrg) 1-2 vtr A (se) logodi. 3 vt A făgădui de soț (sau soție). 4-5 vtr A (se) călugări. 6 vr A-și lua angajamentul solemn față de Dumnezeu de a păstra rânduielile creștinești. 7 vt A promite în mod solemn. 8 vr A se lega prin jurământ (1). 9 vi A vrăji.

JURUI1, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) A făgădui în mod solemn, a promite să faci pe voie cuiva sau să dai cuiva ceva. V. jura. Mai bine i-ai da partea pe care i-ai juruit-o. SADOVEANU, P. M. 74. Îți mărturisesc greșeala me și îți juruiesc că de acum nu voi mai face aceste răle lucruri. KOGĂLNICEANU, S. 115. (Cu pronunțare regională) Îmi giuruise, că m-așteaptă, Plîngînd mi-a spus-o fata, zău! PĂUN-PINCIO, P. 58. ♦ A făgădui (de soție). Mi-au fost juruită mie Din mica copilărie. SEVASTOS, C. 279. ♦ Refl. A se lega prin jurămînt. Cine-a zice Nițu vine Da-i-aș tot ce am pe mine; Cine-a zice c-a venit Da-i-aș ce m-am juruit. ALECSANDRI, T. 1577.

A JURUI ~iesc tranz. 1) (bunuri materiale) A promite în mod public și solemn. 2) (tineri pentru căsătorie) A făgădui de soț sau soție. /<ung. gyürüzni

A SE JURUI mă ~iesc intranz. A se angaja prin jurământ; a se jura. /<ung. gyürüzni

JURUI vb. (Mold.) 1. A făgădui de soție. Sora lui craiu, Elisafta, ce i-o giuruise Alexandru-Crai. URECHE. 2. A făgădui. A: Și giurui că-i va da lui ocină. AP. 1646, 18v. Viiața iaste neștiută, Și pînă la ce vreme iaste giuruită. CVL, 15 ; cf. VARLAAM; PRAV.DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; CD 1698, 4v, 5r, 26v, 42r; N. COSTIN; CI, 171, 173; NCCD (gl.); NECULCE, apud TEW; CD 1770, 5r, 52v; E 1779, 13r. // B: De nevoie se juruiesc mult cu cuvîntul, iar cu lucrul nu iaste nimic. E ante 1704, 26r; cf. CRON. 1687, 31r. Etimologie: magh. gyürü, cf. gyürüzni. Vezi și juruință, juruire, juruit, juruită. Cf. credința, încredinți.

juruí v. 1. a promite solemn: juruiește-i cerul și pământul CR.; 2. a se devota. [V. jurà].

giurăi v vz jurui1

jurăi v vz jurui1

juruĭésc v. tr. (d. jur 2). Promit solemn. V. refl. Mă promit solemn, mă consacrez: s’a juruit călugăriiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jurui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, 3 sg. juruiește, imperf. 1 juruiam; conj. prez. 1 sg. să juruiesc, 3 să juruiască

jurui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, imperf. 3 sg. juruia; conj. prez. 3 să juruiască

jurui (a făgădui, a roti) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, imperf. 3 sg. juruia; conj. prez. 3 sg. și pl. juruiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JURUI vb. v. angaja, făgădui, îndatora, însărcina, jura, logodi, obliga, promite.

jurui vb. v. ANGAJA. FĂGĂDUI. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. JURA. LOGODI. OBLIGA. PROMITE.

Intrare: jurui (făgădui)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jurui
  • juruire
  • juruit
  • juruitu‑
  • juruind
  • juruindu‑
 singular plural
  • juruiește
  • juruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • juruiesc
 (să)
  • juruiesc
  • juruiam
  • juruii
  • juruisem
a II-a (tu)
  • juruiești
 (să)
  • juruiești
  • juruiai
  • juruiși
  • juruiseși
a III-a (el, ea)
  • juruiește
 (să)
  • juruiască
  • juruia
  • jurui
  • juruise
plural I (noi)
  • juruim
 (să)
  • juruim
  • juruiam
  • juruirăm
  • juruiserăm
  • juruisem
a II-a (voi)
  • juruiți
 (să)
  • juruiți
  • juruiați
  • juruirăți
  • juruiserăți
  • juruiseți
a III-a (ei, ele)
  • juruiesc
 (să)
  • juruiască
  • juruiau
  • juruiră
  • juruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jurăi
  • jurăire
  • jurăit
  • jurăitu‑
  • jurăind
  • jurăindu‑
 singular plural
  • jurăiește
  • jurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jurăiesc
 (să)
  • jurăiesc
  • jurăiam
  • jurăii
  • jurăisem
a II-a (tu)
  • jurăiești
 (să)
  • jurăiești
  • jurăiai
  • jurăiși
  • jurăiseși
a III-a (el, ea)
  • jurăiește
 (să)
  • jurăiască
  • jurăia
  • jurăi
  • jurăise
plural I (noi)
  • jurăim
 (să)
  • jurăim
  • jurăiam
  • jurăirăm
  • jurăiserăm
  • jurăisem
a II-a (voi)
  • jurăiți
 (să)
  • jurăiți
  • jurăiați
  • jurăirăți
  • jurăiserăți
  • jurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • jurăiesc
 (să)
  • jurăiască
  • jurăiau
  • jurăiră
  • jurăiseră
giurăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurui, juruiescverb

  • 1. învechit regional A promite în mod solemn. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: făgădui promite
    • format_quote Mai bine i-ai da partea pe care i-ai juruit-o. SADOVEANU, P. M. 74. DLRLC
    • format_quote Îți mărturisesc greșeala me și îți juruiesc că de acum nu voi mai face aceste răle lucruri. KOGĂLNICEANU, S. 115. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Îmi giuruise, că m-așteaptă, Plîngînd mi-a spus-o fata, zău! PĂUN-PINCIO, P. 58. DLRLC
    • 1.1. A făgădui ca soț (sau soție). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: logodi
      • format_quote Mi-au fost juruită mie Din mica copilărie. SEVASTOS, C. 279. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se lega prin jurământ; a se jura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: jura
      • format_quote Cine-a zice Nițu vine Da-i-aș tot ce am pe mine; Cine-a zice c-a venit Da-i-aș ce m-am juruit. ALECSANDRI, T. 1577. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) călugări. MDA2
    sinonime: călugări
  • 3. reflexiv A-și lua angajamentul solemn față de Dumnezeu de a păstra rânduielile creștinești. MDA2
  • 4. intranzitiv Vrăji. MDA2
    sinonime: vrăji
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.