2 definiții pentru jură (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jură1 sf [At: CHEST. II, 241/403 / Pl: ~re / E: nct] (Reg) Muchie dințată pe vârful acoperișului, făcută din șindrile.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jură, jure, s.f. – (reg.) Jurământ, canon: „Popa mi-o pus jure gre’, / Că cu urât n-oi șide” (Bilțiu, 2006: 164). – Der. regr. din jura (< lat. jurare) (Frățilă).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: jură (s.f.)
jură1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
jură, juresubstantiv feminin
- 1. Muchie dințată pe vârful acoperișului, făcută din șindrile. MDA2
etimologie:
- MDA2