14 definiții pentru jupuire jupire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jupuire sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. 140 / V: ~pire, ~poie~ / Pl: ~ri / E: jupui] 1 Îndepărtare a pielii de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: jupuit1 (1). 2 (Spc) Separare a pielii de pe corpul animalului sacrificat Si: belire, jupuit1 (2). 3 Cojire a pielii Si: jupuit1 (3). 4 (Spc) Descuamare. 5 Curățare de coajă a unui arbore Si: jupuit1 (5). 6 Scoatere a boabelor din păstăile de mazăre, fasole etc. Si: jupuit1 (6). 7 Jefuire (1). 8 (Trs) Lovire.

JUPUÍRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupíre s. f.] – V. jupui.

JUPUÍRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupíre s. f.] – V. jupui.

JUPUÍRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei.

JUPÍRE s. f. v. jupuire.

JUPÍRE, jupiri, s. f. v. jupuire.

JUPÍRE, jupiri, s. f. (Regional) Jupuire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri

jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri

jupíre (reg.) s. f., g.-d. art. jupírii; pl. jupíri

jupíre s. f., g.-d. art. jupírii; pl. jupíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUPUÍRE s. 1. jupuială, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. v. julire. 3. v. descuamare. 4. v. descojire.

JUPUÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.

JUPUIRE s. 1. jupuială, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. julire, julit, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.) 3. cojire, descuamare, (rar) scămoșare, (înv.) tărîțare. (~ pielii.) 4. cojeală, cojire, descojire. (~ unui arbore.)

Intrare: jupuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuire
  • jupuirea
plural
  • jupuiri
  • jupuirile
genitiv-dativ singular
  • jupuiri
  • jupuirii
plural
  • jupuiri
  • jupuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupire
  • jupirea
plural
  • jupiri
  • jupirile
genitiv-dativ singular
  • jupiri
  • jupirii
plural
  • jupiri
  • jupirilor
vocativ singular
plural

jupuire jupire

etimologie:

  • vezi jupui
    surse: DEX '09 DEX '98