7 definiții pentru jumelă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUMELĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.
JUMELĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jumelă sf [At: LTR / Pl: ~le / E: fr jumelle] Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUMELĂ s.f. (Tehn.) Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. [< fr. jumelle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUMELĂ s. f. piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. (< fr. jumelle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jumelă s. f., g.-d. art. jumelei; pl. jumele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jumelă s. f., g.-d. art. jumelei; pl. jumele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jumelă s. f., g.-d. art. jumelei; pl. jumele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
jumelă, jumelesubstantiv feminin
- 1. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- jumelle DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.