24 de definiții pentru jirebie (fire de tort)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIRÉBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

JIRÉBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.

jirebie1 sf [At: MARIAN, CH. 32 / P: ~bi-e / V: jârebghie, jerbie, jer~, ~reab~, ~be, ~bghie, jurăb~, jur~, șirea[1] / Pl: ~ii / E: mg zseréb] (Reg) 1 (Țes) Grup de treizeci de fire de tort formând o unitate de măsură la urzit, la depănat. 2 (Fig) Ferfeniță. 3 (Lpl; dep) Cai slabi și mari. 4 (Fig) Femeie tânără, vioaie.

  1. Varianta nu figurează ca intrare. — gall

JIRÉBIE, jirebii, s. f. 1. (Regional) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, depănat etc. 2. Bucată (mai mult lungă și îngustă) de pămînt; fîșie, limbă de pămînt. – Variante: jerébie (SLAVICI, N. I 33), jurăbie (PREDA, Î. 115) s. f.

JIRÉBIE ~i f. Unitate de măsură la depănat și la urzit (tortul), egală cu treizeci de fire. [G.-D. jirebiei; Sil. -bi-e] /<ung. zsereb

jirebie f. V. jerebie: jirebie de tort.

jerébie și jirébie f. (pol. žerebie, žrezebie, jerebie; rut. žéreb, rus. žérebeĭ, sorț, răboj, un bir, žerebeëk, bucată de hîrtie, de lemn orĭ de alt-ceva p. a trage la sorțĭ, d. vsl. žrebiĭ, žrebŭ, sorț. V. jerbie). Est. Vechĭ. Parte de pămînt (proprietate individuală) ĭeșită cuĭva la sorțĭ, numită și delniță. Azĭ. Loc de arătură lung și îngust (sfoară, curea, chingă). Fășie de munte de la vîrf la poale. Jerbie, jurubiță. – La Săcele (Trans.) jurébie, jurubiță, legătură, fascicul de ață.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jirebie (reg.) (desp. -bi-e) s. f., art. jirebia (desp. -bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (desp. -bi-i-)

jirebie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirebia (-bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (-bi-i-)

jirébie (fire de tort, bucată de pământ) s. f. (sil. -bi-e), art. jirébia (sil. -bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (sil. -bi-i-)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jirébie (jirébii), s. f.1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jirébie1, jirébii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiță. 2. (la pl.) ferfenițe, sufile, zdrențe. 3. (fig.) femeie tânără și vioaie.

jurebíe, jurebíi, s.f. (reg.) V. jirebíe.

Intrare: jirebie (fire de tort)
  • silabație: ji-re-bi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jirebie
  • jirebia
plural
  • jirebii
  • jirebiile
genitiv-dativ singular
  • jirebii
  • jirebiei
plural
  • jirebii
  • jirebiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jerebie
  • jerebia
plural
  • jerebii
  • jerebiile
genitiv-dativ singular
  • jerebii
  • jerebiei
plural
  • jerebii
  • jerebiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurăbie
  • jurăbia
plural
  • jurăbii
  • jurăbiile
genitiv-dativ singular
  • jurăbii
  • jurăbiei
plural
  • jurăbii
  • jurăbiilor
vocativ singular
plural
jârebghie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jârebghie
  • jârebghia
plural
  • jârebghii
  • jârebghiile
genitiv-dativ singular
  • jârebghii
  • jârebghiei
plural
  • jârebghii
  • jârebghiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jirebe
  • jirebea
plural
  • jirebi
  • jirebile
genitiv-dativ singular
  • jirebi
  • jirebii
plural
  • jirebi
  • jirebilor
vocativ singular
plural
jirebghie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jirebghie
  • jirebghia
plural
  • jirebghii
  • jirebghiile
genitiv-dativ singular
  • jirebghii
  • jirebghiei
plural
  • jirebghii
  • jirebghiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurebie
  • jurebia
plural
  • jurebii
  • jurebiile
genitiv-dativ singular
  • jurebii
  • jurebiei
plural
  • jurebii
  • jurebiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jerbie
  • jerbia
plural
  • jerbii
  • jerbiile
genitiv-dativ singular
  • jerbii
  • jerbiei
plural
  • jerbii
  • jerbiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jireabie
  • jireabia
plural
  • jireabii
  • jireabiile
genitiv-dativ singular
  • jireabii
  • jireabiei
plural
  • jireabii
  • jireabiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jirebie, jirebiisubstantiv feminin

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.