jintuială sf [At: LB / V: giun~,^[1] jân~ / Pl: ~ieli / E: jintui + -eală] (Reg) 1 Jintuire (1). 2 (Ccr) Zer gras stors din caș Si: jintă (2). 3 Zer acru Si: jintă (3). 4 Zer rămas după ce a fost preparată urda Si: jintă (4). 5 Zer care se găsește sub spuma din care se face cașul Si: jintă (5).

JINTUIALĂ, jintuieli, s. f. Jintuire; (concretizat) zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă.

JINTUIALĂ ~ieli f. 1) v. A JINTUI. 2) Zer stors din caș lăsat să se acrească, folosit la prepararea unor bucate. /a jintui + suf. ~eală

jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.

jântuială sf vz jintuială

jíntă V. jintuĭală.

jintuială (zer) s. f., g.-d. art. jintuielii; pl. jintuieli

jintuială (zer) s. f., g.-d. art. jintuielii; pl. jintuieli

jintuială s. f., g.-d. art. jintuielii; pl. jintuieli

JINTUIALĂ s. 1. v. jintuire. 2. v. jintuit.

JINTUIALĂ s. 1. jintuire, jintuit. (~ cașului.) 2. (concr.) janț, jintuit. (~ a cașului.)