JIENEASCA s. f. art. Jiana v. jian (2). [Pr.: ji-e-] – Jian + suf. -ească.

jieneasca sfa [At: DRAGOMIR, O. M. 214 / P: ji-e~ / Pl: (rar) ~ești / E: jian² + -ească] 1-2 Jiana (3-4).

JIENEASCĂ s. f. art. Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-e-] – Jian + suf. -ească.^[1]

jieneasca (dans) (desp. ji-e-) s. f. art., neart. jienească, g.-d. art. jieneștii

!jieneasca (dans) (ji-e-) s. f. art., neart. jienească, g.-d. art. jieneștii

jieneasca s. f. art. (sil. ji-e-)

jiana (dans) (desp. ji-a-) s. f. art., neart. jiană, g.-d. art. jienei (desp. -ji-e-)

jiana (jieneasca), joc* popular românesc, cu diverse variante și denumiri (râureana, momârlănește, tontoroiul etc.), practicat de ciobanii din jurul Sibiului, Petroșenilor și din nordul Olteniei. Se joacă în grupuri mici (4-6 persoane) sau în perechi. Are ritm binar* și mai multe variante melodice. Mișcarea este vioaie, cu pași bătuți în contratimp*, acompaniată de mute strigături*. Sin.: învârtita*, bătut.

JIENEÁSCA (< n. pr. Jianu) s. f. art. Dans popular românesc cu ritm binar și mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în N Olteniei; melodia corespunzătoare acestui dans.