9 definiții pentru jar (păr)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JAR2 s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.
JAR2 s. n. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. – Din fr. jarre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
jar3 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr jarre] Păr scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JAR1 s.n. (Zool.) Păr scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. [< fr. jarre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JAR1 s. n. păr scurt de pe fața și de pe extremitățile membrelor, la ovine. (< fr. jarre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jar s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jar s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jar (cărbuni, păr) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jar
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
jar s.n. I jăratic, <pop.> jărăgai, <reg.> jeg, șperlă, <înv.> jariște. Îi place porumbul copt în jar. II fig. 1 (meteor.) arșiță, caniculă, călduri (v. căldură), dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, <fig.> cuptor. A plecat la munte, pentru a scăpa de jarul verii. 2 (med., med. vet.) călduri (v. căldură), febră, fierbințeală, friguri (v. frig), temperatură. E gripat și are jar.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jar, jarurisubstantiv neutru
- 1. Părul scurt de pe partea din față a capului și de pe extremitățile membrelor la ovine. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:
- jarre DEX '09 MDA2 DEX '98 DN