24 de definiții pentru jalbă (plângere)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JALBĂ, jalbe, s. f. (Pop.) Plângere, reclamație (făcută în scris). ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. și: jălbi.Var.: jalobă s. f.] – Din sl. žalĭba. Cf. bg. žalba.

JALBĂ, jalbe, s. f. (Pop.) Plângere, reclamație (făcută în scris). ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. și: jălbi.Var.: jalobă s. f.] – Din sl. žalĭba. Cf. bg. žalba.

jalbă1 sf [At: PRAV. MOLD. 8/2 / V: ~lobă, ~lu[1] / Pl: ~be / E: slv жальба, bg жалба] 1 (Pop) Plângere în scris, adresată unei autorități. 2 (Fam; îe) Cum e ~a nene Ioane? Ce mai e nou? 3 (Fam; îae) Ce dorești? 4 (Înv; îe) A veni cu ~ba în proțap A porni o răscoală cu anumite revendicări. 5-6 (Fam; îae) A cere insistent și ostentativ un drept sau o favoare.

  1. La intrările variantelor accentul este indicat pe prima silabă (informație confirmată și de alte dicționare). — gall

JALBĂ (pl. jelbi, jălbi, jelburi) sf. 1 Plîngere, reclamațiune: parcă erau umbrele unor creditori cari mă amețeau cu jălbile (GN.); mai întîiu ieși cu ~ vornicul Lupu Falcă-lată, cerînd să i se facă dreptate (ODOB.) 2 Petițiune, cerere, plîngere făcută în scris: începuse să se svonească prin sat de jelburi către guvern, spre a li se da pămînt (D.-ZAMF); au venit la Divan la București on rogojina prinsă în cap și cu jalba în proțap (I.-GH.) ; de la acest vechiu obiceiu, prin care reclamantul atrăgea atențiunea celor sus puși de a i se face dreptate, a rămas locuțiunea a veni cn jalba în proțap, a veni cu plîngere, a veni să reclame cu sgomot, sus și tare [vsl. žalǐba].

JALBĂ, jalbe, s. f. (Învechit și arhaizant) Petiție scrisă adresată unei autorități; plîngere, reclamație. Cîștiga binișor din jalbele oamenilor, fiindcă lucra mai ieftin, mai repede și chiar mai bine ca notarul. REBREANU, I. 82. Le-a făcut o jalbă lungă. NEGRUZZI, S. I 280. ◊ (Adesea în legătură cu verbul «a da») Am să mă plîng... să dau jalbă. COȘBUC, P. I 89. Dar, după o lungă vreme... Jalbă cîinele a dat. ALEXANDRESCU, P. 70. ◊ Expr. (Familiar; ironic sau glumeț) Cu jalba în proțap = cu reclamații ostentative și zgomotoase pentru orice nemulțumire, cît de mică. – Pl. și: jălbi (VISSARION, B. 375). – Variantă: jalobă (ALECSANDRI, T. 528, NEGRUZZI, S. I 225) s. f.

JALBĂ ~e f. pop. 1) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulțumire; plângere; reclamație. * A umbla (sau a veni, a merge) cu ~a în proțap a cere cu insistență un drept sau o favoare. 2) Act care conține o astfel de adresare; plângere. [G.-D. jalbei] /<sl. žaliba

jalbă f. plângere (mai ales scrisă). [Slav. JALĬBA].

jálbă f., pl. e și jălbĭ (vsl. žalĭba. V. jălesc). Plîngere, reclamațiune. Hîrtia pe care e scrisă această reclamațiune. Ce-ĭ jalba? Ce aĭ de reclamat? Ce doreștĭ? Cu rogojina’n cap și cu jalba’n proțap, în vechime, prezentîndu-te domnuluĭ cu rogojina aprinsă’n cap și întînzîndu-ĭ jalba prinsă’ntr’un proțap ca să te observe din mijlocu mulțimiĭ de reclamanțĭ (azĭ ironic cînd reclamĭ prea insistent: Ce mi-aĭ venit cu jalba’n proțap? V. Șăĭn. 1, 39). – Și jálobă și jálovă, pl. e (rus. žaloba).

JALOBĂ s. f. v. jalbă.

JALOBĂ (pl. -be) sf. = JALBĂ: direptatea și jaloba vinovatului poate să-l sprijinească la nevoia lui (PRV.-LP.); s’au vorbit... să dee ~ asupra lui cu feluri de clevetiri (NEGR.) [pol. rut. rus. žaloba].

JALOBĂ s.f. (Mold.) Jalbă. Să nu poată grăi cătră giudeț să-și spuie jaloba. PRAV. Că acestu domnu ... au ascultat și giudecat jalobele săracilor. NCCD, 238; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST. Etimologie: rus., pol. žaloba. Cf. a r t i c.

JALOBĂ s.f. (Mold.) Jalbă.Să nu mai poată grăi cătră giudeț să-și spuie jaloba. PRAV. Că acestu domnu ... au ascultat și giudecat jalobele săracilor. NCCD, 238; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST. Etimologie: rus. žaloba. Cf. artic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jalbă (pop.) s. f., g.-d. art. jalbei; pl. jalbe

jalbă (pop.) s. f., g.-d. art. jalbei; pl. jalbe

jalbă s. f., g.-d. art. jalbei; pl. jalbe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JALBĂ s. v. cerere, petiție, plângere, reclamație.

jalbă s.f. (înv. și pop.) 1 v. Cerere. Petiție. 2 (jur.) v. Plângere. Reclamație.

jalbă s. v. CERERE. PETIȚIE. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jalbă (jelbi), s. f.1. Plîngere, reclamație. – 2. Cerere, petiție. – Var. (Mold.) jalobă. Sl. žalĭba (Miklosich, Lexicon, 191; Cihac, II, 155; Tiktin), cf. bg. žalba. Var. din sl. žaloba (Ivănescu, BF, VI, 104), cf. ceh., pol., rus. žaloba.Der. jelbui, vb. (a reclama, a se plînge); jelbar, s. m. (persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor; reclamant, solicitant).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a umbla cu jalba în proțap expr. a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva.

Intrare: jalbă (plângere)
jalbă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalbă
  • jalba
plural
  • jalbe
  • jalbele
genitiv-dativ singular
  • jalbe
  • jalbei
plural
  • jalbe
  • jalbelor
vocativ singular
plural
jalbă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalbă
  • jalba
plural
  • jălbi
  • jălbile
genitiv-dativ singular
  • jălbi
  • jălbii
plural
  • jălbi
  • jălbilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalobă
  • jaloba
plural
  • jalobe
  • jalobele
genitiv-dativ singular
  • jalobe
  • jalobei
plural
  • jalobe
  • jalobelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalubă
  • jaluba
plural
  • jalube
  • jalubele
genitiv-dativ singular
  • jalube
  • jalubei
plural
  • jalube
  • jalubelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jalbă, jalbesubstantiv feminin

  • 1. popular Plângere, reclamație (făcută în scris). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cîștiga binișor din jalbele oamenilor, fiindcă lucra mai ieftin, mai repede și chiar mai bine ca notarul. REBREANU, I. 82. DLRLC
    • format_quote Le-a făcut o jalbă lungă. NEGRUZZI, S. I 280. DLRLC
    • format_quote Am să mă plîng... să dau jalbă. COȘBUC, P. I 89. DLRLC
    • format_quote Dar, după o lungă vreme... Jalbă cîinele a dat. ALEXANDRESCU, P. 70. DLRLC
    • chat_bubble familiar A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble învechit A veni cu jalba în proțap = a porni o răscoală cu anumite revendicări. MDA2
    • chat_bubble familiar Cum e jalba nene Ioane? = ce mai e nou? MDA2
    • chat_bubble familiar Cum e jalba nene Ioane? = ce dorești? MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.