14 definiții pentru jărăgai

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JĂRĂGÁI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar1. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3). [Var.: (reg.) jeregái s. n.] – Et. nec.

JĂRĂGÁI, jărăgaiuri, s. n. (Pop.) 1. Jar1. 2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (3). [Var.: (reg.) jeregái s. n.] – Et. nec.

jărăgai sn [At: BOCEANU, GL. 12 / V: jer~, jere~ / Pl: ~uri / E: slv жєгати] 1 (Reg) Jar (1). 2 Foc mare. 3 (Îe) A sta (parcă sau ca) pe ~ A fi foarte nerăbdător. 4 (Pop) Arsuri pe gât, la câteva ore după masă Si: (înv) jegăl, (reg) jeg (3), jeguială. 5 (Pop; spc) Arsuri după o beție.

JĂRĂGÁI s. n. 1. Jar. Văzduhul e fierbinte. Cînd respir parcă aș sorbi jărăgai. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. În fiecare zi a mîncat o pasăre friptă pe care a tăiat-o, a jumulit-o, a părpălit-o pe jărăgai singur. STANCU, D. 423. 2. Fig. Arsură pe gît și pe esofag (din cauza băuturii, a unor mîncăruri etc.); jeg (3). – Variantă: jeregái s. n.

JĂRĂGÁI n. pl. pop. 1) Cărbuni incandescenți care ard fără flacără; jar; jăratic. 2) Senzație de arsură în gât sau în esofag. /Orig. nec.

JEREGÁI s. n. v. jărăgai.

jerăgáĭ și (rar) jegăráĭ n., pl. urĭ (d. vsl. žegon, ard, infl. poate de jeratec. V. jig, jigălă). Munt. est. Jig, arsură pe esofag. Munt. vest. Jaratic. – În Olt. jeregaĭ (NPl. Ceaur, 42, 72 și 82) și jărăgáĭ. jaratic. V. jigăraĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jărăgai (pop.) s. n., pl. jărăgaiuri

jărăgái s. n., pl. jărăgáiuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JĂRĂGAI s. jar, jeratic, (reg.) jeg, (prin Mold. și Transilv.) șperlă, (înv.) jariște. (~ din sobă.)

Intrare: jărăgai
jărăgai substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jărăgai
  • jărăgaiul
  • jărăgaiu‑
plural
  • jărăgaiuri
  • jărăgaiurile
genitiv-dativ singular
  • jărăgai
  • jărăgaiului
plural
  • jărăgaiuri
  • jărăgaiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeregai
  • jeregaiul
  • jeregaiu‑
plural
  • jeregaiuri
  • jeregaiurile
genitiv-dativ singular
  • jeregai
  • jeregaiului
plural
  • jeregaiuri
  • jeregaiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jerăgai
  • jerăgaiul
plural
  • jerăgaiuri
  • jerăgaiurile
genitiv-dativ singular
  • jerăgai
  • jerăgaiului
plural
  • jerăgaiuri
  • jerăgaiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jărăgai, jărăgaiurisubstantiv neutru

  • 1. popular Jar, jariște, jeg, jăratic, șperlă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Văzduhul e fierbinte. Cînd respir parcă aș sorbi jărăgai. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2795. DLRLC
    • format_quote În fiecare zi a mîncat o pasăre friptă pe care a tăiat-o, a jumulit-o, a părpălit-o pe jărăgai singur. STANCU, D. 423. DLRLC
    • chat_bubble A sta (parcă sau ca) pe jărăgai = a fi foarte nerăbdător. MDA2
  • 2. Foc mare. MDA2
  • 3. popular Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.