12 definiții pentru izbitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBITURĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.

IZBITURĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.

izbitu sf [At: ANON. CAR. / V: izbăt~ / Pl: ~ri / E: izbi + -tură] 1 Lovitură puternică Si: izbeală (1). 2 Repezire violentă în ceva sau în cineva Si: izbeală (2). 3 (Înv) Atac. 4 Trântitură. 5 (Med) Contuzie. 6 (Pop) Zvâcnire. 7 (Pop) Pulsație. 8 (Pop) Boală de inimă la copii.

IZBITURĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică, izbire. Izbitura barosurilor pe nicovale. CAMILAR, N. II 104. Înaintea mea se deschidea podul negru, scîrțîind jalnic din încheieturi subt izbiturile viforului. SADOVEANU, O. I 350. Pămîntul din ograda Gherghinei icnea sub izbiturile călcîilor. BUJOR, S. 101. ♦ Locul, urma, semnul unei lovituri; contuzie.

IZBITURĂ ~i f. Lovitură puternică. /a izbi + suf. ~tură

izbitură f. efectul izbirii: lovitură puternică.

izbitúră f., pl. ĭ. Rezultatu izbiriĭ, lovitură: corabia a primit o izbitură în coastă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbitu s. f., g.-d. art. izbiturii; pl. izbituri

izbitu s. f., g.-d. art. izbiturii; pl. izbituri

izbitu s. f., g.-d. art. izbiturii; pl. izbituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBITU s. 1. v. lovitură. 2. v. plesnitură. 3. lovitură, trântitură. (O ~ de ușă.) 4. v. îmbrâncitură. 5. v. zvârlitură.

IZBITU s. 1. lovitură, (pop.) pălitură, (reg.) ștos, (înv.) loveală. (O ~ puternică.) 2. lovitură, plesnitură. (Simte o ~ pe obraz.) 3. lovitură, trîntitură. (O ~ de ușă.) 4. brînci, ghiont. îmbrînceală, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog. (Simte din toate părțile ~i.) 5. aruncătură, azvîrlitură, lovitură, zvîrlitură. (~ calului nărăvaș.)

Intrare: izbitură
izbitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbitu
  • izbitura
plural
  • izbituri
  • izbiturile
genitiv-dativ singular
  • izbituri
  • izbiturii
plural
  • izbituri
  • izbiturilor
vocativ singular
plural
izbătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbătu
  • izbătura
plural
  • izbături
  • izbăturile
genitiv-dativ singular
  • izbături
  • izbăturii
plural
  • izbături
  • izbăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbitu, izbiturisubstantiv feminin

  • 1. Lovitură puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Izbitura barosurilor pe nicovale. CAMILAR, N. II 104. DLRLC
    • format_quote Înaintea mea se deschidea podul negru, scîrțîind jalnic din încheieturi subt izbiturile viforului. SADOVEANU, O. I 350. DLRLC
    • format_quote Pămîntul din ograda Gherghinei icnea sub izbiturile călcîilor. BUJOR, S. 101. DLRLC
    • 1.1. rar Semn rămas în urma unei lovituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: contuzie
etimologie:
  • Izbi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.