12 definiții pentru izbăvitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.

IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.

izbăvitor, ~oare [At: DOSOFTEI, PS. 60 / Pl: ~i, ~oare / E: izbăvit + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care mântuiește. 3 sma (Bis) lisus Hristos.

IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Persoană care izbăvește; salvator, mîntuitor. Cînd se deșteptă... văzu pe izbăvitorul său. ISPIRESCU, L. 371. Boala Ilincuței avea rădăcini foarte adînci și greu s-ar fi găsit izbăvitori. CONTEMPORANUL, VI 105. ◊ (Adjectival) Omul... își îndeplini izbăvitoarea sa misiune. C. PETRESCU, A. R. 18.

IZBĂVITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care izbăvește; salvator. /a (se) izbăvi + suf. ~tor

izbăvitor a. și m. mântuitor: sfânta Nastasia izbăvitoarea de otravă CR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbăvitor adj. m., s. m., pl. izbăvitori; adj. f., s. f. sg. și pl. izbăvitoare

izbăvitor adj. m., s. m., pl. izbăvitori; adj. f., s. f. sg. și pl. izbăvitoare

izbăvitor s. m., adj. m., pl. izbăvitori; f. sg. și pl. izbăvitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZBĂVITOR adj. (BIS.) mîntuitor, salvator, (înv.) spăsitor.

Intrare: izbăvitor (adj.)
izbăvitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbăvitor
  • izbăvitorul
  • izbăvitoru‑
  • izbăvitoare
  • izbăvitoarea
plural
  • izbăvitori
  • izbăvitorii
  • izbăvitoare
  • izbăvitoarele
genitiv-dativ singular
  • izbăvitor
  • izbăvitorului
  • izbăvitoare
  • izbăvitoarei
plural
  • izbăvitori
  • izbăvitorilor
  • izbăvitoare
  • izbăvitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbăvitor, izbăvitoareadjectiv

etimologie:
  • Izbăvi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.