opțiuni
  • info

8 definiții pentru izbăvitor (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.

IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.

izbăvitor, ~oare [At: DOSOFTEI, PS. 60 / Pl: ~i, ~oare / E: izbăvit + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care mântuiește. 3 sma (Bis) lisus Hristos.

IZBĂVITOR, -OARE, izbăvitori, -oare, s. m. și f. (Învechit și arhaizant) Persoană care izbăvește; salvator, mîntuitor. Cînd se deșteptă... văzu pe izbăvitorul său. ISPIRESCU, L. 371. Boala Ilincuței avea rădăcini foarte adînci și greu s-ar fi găsit izbăvitori. CONTEMPORANUL, VI 105. ◊ (Adjectival) Omul... își îndeplini izbăvitoarea sa misiune. C. PETRESCU, A. R. 18.

IZBĂVITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care izbăvește; salvator. /a (se) izbăvi + suf. ~tor

izbăvitor a. și m. mântuitor: sfânta Nastasia izbăvitoarea de otravă CR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izbăvitor adj. m., s. m., pl. izbăvitori; adj. f., s. f. sg. și pl. izbăvitoare

izbăvitor adj. m., s. m., pl. izbăvitori; adj. f., s. f. sg. și pl. izbăvitoare

izbăvitor s. m., adj. m., pl. izbăvitori; f. sg. și pl. izbăvitoare

Intrare: izbăvitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izbăvitor
  • izbăvitorul
  • izbăvitoru‑
plural
  • izbăvitori
  • izbăvitorii
genitiv-dativ singular
  • izbăvitor
  • izbăvitorului
plural
  • izbăvitori
  • izbăvitorilor
vocativ singular
  • izbăvitorule
plural
  • izbăvitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

izbăvitor, izbăvitorisubstantiv masculin
izbăvitoare, izbăvitoaresubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană care izbăvește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mântuitor salvator
    • format_quote Cînd se deșteptă... văzu pe izbăvitorul său. ISPIRESCU, L. 371. DLRLC
    • format_quote Boala Ilincuței avea rădăcini foarte adînci și greu s-ar fi găsit izbăvitori. CONTEMPORANUL, VI 105. DLRLC
etimologie:
  • Izbăvi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.