7 definiții pentru iubit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBIT1 s. n. Iubire. – V. iubi.

IUBIT1 s. n. Iubire. – V. iubi.

iubit1 sni [At: (a. 1682) ap. GCR I, 254/23 / V: (pop) sf / E: iubi] 1-4 Iubire (1-4). 5 (Înv) Poftă. 6 (Înv) Dorință. 7-11 Iubire (7-11). 12 (Pop; îe) A-i face cuiva de ~ A face cuiva farmece de dragoste.

IUBIT1 s. n. Faptul de a iubi; iubire. Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52. Lasă, mîndră, iubitul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: iubit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iubitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a iubi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iubire
    • format_quote Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52. DLRLC
    • format_quote Lasă, mîndră, iubitul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 449. DLRLC
etimologie:
  • vezi iubi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.