7 definiții pentru iscălit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCĂLIT1 s. n. Faptul de a (se) iscăli.V. iscăli.

ISCĂLIT1 s. n. Faptul de a (se) iscăli.V. iscăli.

iscălit1 sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: iscăli] Iscălire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISCĂLIT s. iscălire, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)

Intrare: iscălit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscălit
  • iscălitul
  • iscălitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iscălit
  • iscălitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iscălitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi iscăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.