12 definiții pentru ir (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir.

IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir.

ir sn [At: LB / Pl: ~uri / E: mg ír] (Pop) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc., utilizată ca medicament sau preparat cosmetic.

IR, iruri, s. n. (Popular) Medicament empiric pe care îl prepară de obicei femeile de la țară din diferite grăsimi, plante etc. V. alifie. Eu am un ir bun pentru așa răni. SADOVEANU, O. VII 148. Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112.

IR ~uri n. pop. Alifie preparată la țară din diferite grăsimi și buruieni de leac. /ung. ir

ir n. Mold. Tr. alifie: negustor de iruri CR. [Ung. IR].

ir n., pl. urĭ (ung. ir). Nord. Alifie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ir (pop.) s. n., pl. íruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IR s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

ir s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ir (íruri), s. n. – Pomadă, unguent. Mag. ir (Cihac, II, 509; Gáldi 93). În Trans. și Mold.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KIM IR SEN (KIM IL SUNG) (1912-1994), om politic comunist nord-coreean. Președinte al Cabinetului de Miniștri (1948-1972). Președinte (1949-1966) și secretar general al C.C. (1966-1994) al Partidului Muncii din Coreea. Președinte al R.P.D. Coreene (1972-1994). Creatorul pe baza „ideilor ciuce” a socialismului de tip coreean. A încurajat cultul personalității sale căruia i-a dat dimensiuni paroxistice.

Intrare: ir (s.n.)
ir1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ir
  • irul
  • iru‑
plural
  • iruri
  • irurile
genitiv-dativ singular
  • ir
  • irului
plural
  • iruri
  • irurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ir (s.n.)

  • 1. popular Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alifie cremă pomadă unguent 2 exemple
    exemple
    • Eu am un ir bun pentru așa răni. SADOVEANU, O. VII 148.
      surse: DLRLC
    • Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112.
      surse: DLRLC

etimologie: