16 definiții pentru ipocrit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

ipocrit, ~ă [At: MARCOVICI, C. 104/23 / V: hi~, sm (nob) hipocri / Pl: ~iți, ~e / E: fr hypocrite] 1-2 smf, a (Persoană) care se arată altfel decât este Si: fățarnic, prefăcut. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează fățărnicie. 3 av În mod fățarnic.

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj. (Despre persoane) Care se arată altfel (de obicei mai bun) de cum este, care simulează sentimente pe care nu le are; prefăcut, fățarnic; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește fățărnicie. Se răsuci pe scaun, cu indignare ipocrită. C. PETRESCU, Î. I 10. Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. BOLINTINEANU, O. 248. ◊ (Substantivat) Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă. REBREANU, R. I 58. De ce voiești ca să mă faci Un ipocrit, care să spuie că n-are-n el nici o credință? MACEDONSKI, O. I 217.

IPOCRÍT, -Ă adj. Prefăcut, fățarnic. [Pl. -iți, -ite, var. hipocrit, -ă adj. / < fr. hypocrite, cf. gr. hypokrites – actor dramatic].

IPOCRÍT, -Ă adj., s. m. f. (om) prefăcut, fățarnic, fals. (< fr. hypocrite)

IPOCRÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; fățarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite

ipocrit a. și m. fățarnic, care afectează sentimente ce nu le are.

*ipocrít, -ă adj. și s. (fr. hypocrite, it. ipócrita și ipócrito, lat. hypócrita și hypócrites, d. vgr. ῾ypokrités, d. ῾ypó, dedesupt, și krino, judec. V. critic, cern). Plin de ipocrizie, prefăcut, fățarnic: om ipocrit, aer ipocrit, un ipocrit. Adv. Cu ipocrizie. – Ca adj. și adv. se zice și ipocritic (vgr. ῾ypokritikós).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ipocrit (-po-crit) adj. m., s. m., pl. ipocriți; adj. f., s. f. ipocrită, pl. ipocrite

ipocrít adj. m., s. m. (sil. -crit), pl. ipocríți; f. sg. ipocrítă, pl. ipocríte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IPOCRÍT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)

IPOCRIT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ipocrít (ipocrítă), adj. – Prefăcut, fățarnic. – Mr. ipucrit. Gr. ὑποϰριτής (sec. XVIII, cf. Gáldi 200) și modern din fr. hypocrite.Der. ipocrizie (var. ipucrisie), din gr. ὑποϰρισία și fr. hypocrisie.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

OM IPOCRIT bulan, calpuzan, cârnățar, coardă, conte, curvă, cutră, om cu două fețe, șarlă, șulfă, taler cu două fețe, țăran flaușat.

Intrare: ipocrit (adj.)
ipocrit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: i-po-crit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipocrit
  • ipocritul
  • ipocritu‑
  • ipocri
  • ipocrita
plural
  • ipocriți
  • ipocriții
  • ipocrite
  • ipocritele
genitiv-dativ singular
  • ipocrit
  • ipocritului
  • ipocrite
  • ipocritei
plural
  • ipocriți
  • ipocriților
  • ipocrite
  • ipocritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ipocrit, ipocriadjectiv

  • 1. Care se arată altfel de cum este. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se răsuci pe scaun, cu indignare ipocrită. C. PETRESCU, Î. I 10. DLRLC
    • format_quote Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. BOLINTINEANU, O. 248. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.