IONIZAȚIE, ionizații, s. f. (Rar) Ionizare. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionisation.

ionizație sf [At: LTR / P: i-o~ / Pl: ~ii / E: fr ionisation] (Rar) Ionizare (1).

IONIZAȚIE, ionizații, s. f. (Rar) 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionizare, ionoterapie. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionisation.

IONIZAȚIE s.f. (Fiz.) Ionizare. [Gen. -iei. / cf. fr. ionisation].

IONIZAȚIE s. f. ionizare. (< fr. ionisation)

ionizație (rar) (desp. i-o-, -ți-e) s. f., art. ionizația (desp. -ți-a), g.-d. art. ionizației; pl. ionizații, art. ionizațiile (desp. -ți-i-)

ionizație (rar) (i-o-, -ți-e) s. f., art. ionizația (-ți-a), g.-d. art. ionizației; pl. ionizații, art. ionizațiile (-ți-i-)

ionizație s. f. (sil. i-o-, -ți-e), art. ionizația (sil. -ți-a), g.-d. art. ionizației; pl. ionizații, art. ionizațiile (sil. -ți-i-)

IONIZAȚIE s. v. ionizare.

IONIZAȚIE s. (FIZ.) ionizare.