O definiție pentru iobăgit
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iobăgit adj. m., pl. iobăgiți; f. sg. iobăgită, pl. iobăgite
Intrare: iobăgit
iobăgit participiu
| participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)