12 definiții pentru invitat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

invitat2, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. I, 110 / Pl: ~ați, ~e / E: invita] 1-2 smf, a (Persoană) chemată să ia parte la o activitate. 3-4 smf, a (Persoană) convocată să se prezinte undeva. 5 @smf Musafir.

INVITÁT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva; musafir, oaspete. – V. invita. Cf. fr. invité.

INVITÁT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva; musafir, oaspete. – V. invita. Cf. fr. invite.

INVITÁT, -Ă, invitați, -te, s. m. și f. Persoană poftită, chemată să se prezinte undeva sau să asiste, să participe la ceva. Unul dintre invitați bătu fericit din palme. V. ROM. noiembrie 1953, 32. Erai invitatul domnului Marinică. PAS, Z. I 311.

INVITÁT, -Ă s. m. f. persoană poftită undeva, solicitată să participe la ceva. ◊ oaspete, musafir. (< fr. invité)

INVITÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care a primit o invitație; poftit. /v. a invita

invitat m. cel ce a primit o invitațiune.

*invitát, -ă adj. Care a fost invitat la un ospăț, la dans orĭ la vre-o solemnitate: invitațiĭ soseaŭ în trăsurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invitát s. m., pl. invitáți

invitát s. m., pl. invitáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVITAT s. musafir, oaspete, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~ți de seamă.)

Intrare: invitat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitat
  • invitatul
  • invitatu‑
plural
  • invitați
  • invitații
genitiv-dativ singular
  • invitat
  • invitatului
plural
  • invitați
  • invitaților
vocativ singular
  • invitatule
  • invitate
plural
  • invitaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invitat, -ă invitat invitată

  • 1. Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: musafir, -ă musafir, -ă oaspete 2 exemple
    exemple
    • Unul dintre invitați bătu fericit din palme. V. ROM. noiembrie 1953, 32.
      surse: DLRLC
    • Erai invitatul domnului Marinică. PAS, Z. I 311.
      surse: DLRLC

etimologie: