21 de definiții pentru interpret

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERPRET, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. – Din fr. interprète, lat. interpres, -etis.

interpret, ~ă a [At: EMINESCU, N. 37 / Pl: ~eți, ~e / E: fr interprète, lat interpres, -etis] 1 Persoană care traduce simultan și oral ceea ce spune cineva într-o altă limbă Si: (înv) tălmaci, translator. 2 Persoană care explică (și comentează) un text, o lege etc Si: comentator, exeget, interpretator (3). 3 (Fig) Persoană care exprimă aspirațiile unei colectivități. 4 Persoană care face cunoscute alteia voința, dorința sau sentimentele cuiva Si: exponent, reprezentant. 5 Actor. 6 Cântăreț.

INTERPRET, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. V. artist, actor. – Din fr. interprèt, lat. interpres, -etis.

INTERPRET, -Ă, interpreți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care traduce (și explică) ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea între două sau mai multe persoane; tălmaci, translator. Alți interpreți ne traduc în franceză, germană, spaniolă. STANCU, U.R.S.S. 179. O excortă așa de aleasă, condusă de un armaș atît de simpatic și rostindu-se printr-un interpret așa de tînăr. SADOVEANU, Z. C. 93. Se găsea în birou înconjurat de agenți consulari, interpreți și martori. BART, E. 242. ◊ Fig. Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp. EMINESCU, N. 37. 2. Fig. Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; reprezentant, exponent. În exilurile lui... Pușkin nu încetează o clipă de a comunica sufletește cu norodul, al cărui interpret se simte și ale cărui producții le-a valorificat. SADOVEANU, E. 209. ♦ Persoană însărcinată a face cunoscută altuia voința sau dorința cuiva. Fii interpretul meu pe lîngă el. 3. Persoană care interpretează o operă artistică; actor, artist. Interpreta, învingînd excepționalele greutăți tehnice și ritmice ale bucății, a redat coloritul concertului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/5. A organizat mai pe urmă reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor lui Alecsandri. REBREANU, I. 68.

INTERPRET, -Ă s.m. și f. 1. Translator, tălmaci. ♦ Cel care dă o explicație, o interpretare (unui text, unei expresii etc.). 2. (Fig.) Reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva. 3. Persoană care interpretează o bucată muzicală, o poezie, un rol etc.; artist, actor. [< fr. interprète, cf. lat. interpres].

INTERPRET, -Ă s. m. f. 1. cel care dă o explicație, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător. 2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva. 3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor. (< fr. interprète, lat. interpres)

INTERPRET ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană specializată în traducerea orală mijlocind comunicarea între oameni care vorbesc limbi diferite; translator. 2) fig. Persoană care face cunoscut altuia sentimentele, voința, dorința cuiva. 3) Persoană care interpretează un rol sau o piesă muzicală (la voce sau la un instrument). [Sil. -ter-pret] /<fr. interprete, lat. interpres, ~etis

interpret m. 1. tălmaciu, cel ce traduce sau explică într’o limbă ce s’a spus într’alta: nu se pot înțelege fără interpret; 2. cel ce limpezește sensul unui text, al unei legi; 3. cel însărcinat a face cunoscut intențiunile altuia: fi interpretul meu pe lângă...

*interprét m. și f. (fr. interprète, it. sp. intérprete, d. lat. intér-pres, intérpretis). Traducător, tălmacĭ, dragoman, cel care spune pin cuvintele uneĭ limbĭ înțelesu cuvintelor alteĭ limbĭ: eĭ nu se pot înțelege fără interpret. Cel ce lămurește înțelesu unuĭ text (uneĭ legĭ, uneĭ opere literare ș. a.): interpreții bibliiĭ. Cel însărcinat a declara (a comunica) cuĭva voința, intențiunile altuĭa: fiĭ interpretu meŭ pe lîngă el.

compozitor-interpret s. m. Cântăreț autor ◊ „Din sumar: compozitori-interpreți prezintă melodii în primă audiție: Florin Bogardo.” Pr. R.TV 21 IV 72 p. 12. ◊ „Parisul obosește pe P.G. din cauza căldurii, zgomotului și aglomerației. Iată de ce compozitorul-interpret s-a mutat la țară.” Săpt. 21 VI 74 p. 5. ◊ „Avem de-a face cu un compozitor-pianist care nu poate fi neglijat [...] N-am înțeles de ce «compozitorul-interpret», de primă mărime în generația sa, este așa de puțin programat, în raport cu multiplele sale calități.” Săpt. 15 VI 84 p. 6 (din compozitor + interpret)

ghid-interpret s. m. Ghid care asigură și traducerea explicațiilor ◊ „Concurs pentru selecționarea de ghizi-interpreți. I.B. 31 I 73 p. 3 (din ghid + interpret; cf. fr. guide-interprète; DMC 1973)

interpret(ă)-traducător, -oare s. m. f. Persoană aptă să desfășoare atât activități de interpretariat cât și de traducere ◊ „De asemenea, noile descrieri sunt folosite [...] în laboratoarele de limbă, mai ales în cel organizat de UNESCO și destinat traducerilor simultane și altor tipuri de lucrări desfășurate în secția de interpreți-traducători a facultăților de limbi străine din București.” Sc. 17 II 74 p. 4 (din interpret + traducător)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

interpret s. m., pl. interpreți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTERPRET s. v. exponent, reprezentant.

INTERPRET s. 1. v. translator. 2. (înv. și pop.) tâlcuitor. (~ de vise.) 3. v. comentator. 4. executant. (~ într-un concert.) 5. v. actor.

INTERPRET s. 1. tălmaci, traducător, translator, (înv.) dragoman, tergiman. (A vorbi cu cineva prin ~.) 2. (înv. și pop.) tîlcuitor. (~ de vise.) 3. comentator, tălmăcitor, tîlcuitor. (~ al unui text beletristic.) 4. executant. (~ într-un concert.) 5. actor, artist, (rar) teatralist. (~ de comedie.)

interpret s. v. EXPONENT. REPREZENTANT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

interpret, muzician (cântăreț, instrumentist sau dirijor) care execută lucrările scrise de compozitor*, având astăzi un statut social precis. În funcție de genul (I, 1) muzicii pe care o cântă, i. poate fi de muzică populară*, ușoară*, simfonică* sau camerală*, instrumentală* sau vocală* etc. În muzica pop., care este o muzică ce se caracterizează prin oralitate, i. se confundă adesea cu creatorul. Chiar în muzica profesionistă, o clară delimitare a i. de creator se realizează abia în sec. 19. Dar, oricare ar fi genul căruia-i aparține, i. are menirea de a face să trăiască muzica pentru public. I. trebuie să înțeleagă pentru sine sensurile muzicii create de compozitor, intențiile notate de acesta în partitură* și să le tălmăcească pentru a le transmite publicului în cele mai perfecte condiții tehnice muzicale și expresive*. Pentru a putea realiza toate acestea, i. trebuie să posede o cultură muzicală și generală deosebită. I. se formează în școli de specialitate muzicală, Conservatoare*, prin studiul disciplinelor muzicale (practice și teoretice). ♦ În folclor*, considerând cântecul (executat vocal sau instr.) ca pe un bun propriu, prin intermediul căruia își exteriorizează gândurile și sentimentele, i. îl adaptează la cerințele sale spirituale, la gustul său artistic, în limitele unor legi tradiționale nescrise. În muzica pop. care „nu are nici o realitate palpabilă” și „nu prinde ființă decât în clipa când este cântată”, i. nu este un simplu executant ci și un creator. Aportul său creator diferă de modul de interpretare (în grup ori solistic), de gen (liric sau epic), de forma melodiilor (liberă sau fixă) (v. structură arhitectonică).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

interpret, interpreți s. m. 1. (intl.) informator, denunțător, trădător. 2. (glum.) pahar de rachiu.

Intrare: interpret
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpret
  • interpretul
  • interpretu‑
plural
  • interpreți
  • interpreții
genitiv-dativ singular
  • interpret
  • interpretului
plural
  • interpreți
  • interpreților
vocativ singular
  • interpretule
  • interprete
plural
  • interpreților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interpret, interprețisubstantiv masculin
interpre, interpretesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Alți interpreți ne traduc în franceză, germană, spaniolă. STANCU, U.R.S.S. 179. DLRLC
    • format_quote O excortă așa de aleasă, condusă de un armaș atît de simpatic și rostindu-se printr-un interpret așa de tînăr. SADOVEANU, Z. C. 93. DLRLC
    • format_quote Se găsea în birou înconjurat de agenți consulari, interpreți și martori. BART, E. 242. DLRLC
    • format_quote figurat Orologiul, fidel interpret al bătrînului timp. EMINESCU, N. 37. DLRLC
    • 1.1. Cel care dă o explicație, o interpretare (unui text, unei expresii etc.). DN
  • 2. figurat Persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute voința, dorința, sentimentele cuiva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În exilurile lui... Pușkin nu încetează o clipă de a comunica sufletește cu norodul, al cărui interpret se simte și ale cărui producții le-a valorificat. SADOVEANU, E. 209. DLRLC
    • format_quote Fii interpretul meu pe lângă el. DLRLC
  • 3. Persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Interpreta, învingînd excepționalele greutăți tehnice și ritmice ale bucății, a redat coloritul concertului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/5. DLRLC
    • format_quote A organizat mai pe urmă reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor lui Alecsandri. REBREANU, I. 68. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.