opțiuni

2 definiții pentru interimară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERIMÁR, -Ă s. m. f., adj. (cel) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului. (< fr. intérimaire)

INTERIMÁR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care exercită temporar o funcție; ad-interim. /<fr. intérimaire

Intrare: interimară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interimară
  • interimara
plural
  • interimare
  • interimarele
genitiv-dativ singular
  • interimare
  • interimarei
plural
  • interimare
  • interimarelor
vocativ singular
  • interimară
  • interimaro
plural
  • interimarelor

interimar, -ă interimară

  • 1. (Persoană) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ad-interim provizoriu temporar 2 exemple
    exemple
    • Se retrase din serviciu la începutul guvernului interimar al principelui A. Ghica. BOLINTINEANU, O. 414.
      surse: DLRLC
    • La 1859, după suirea lui vodă Cuza în scaunul domnesc al Principatelor Unite, Alexandrescu a ocupat postul de ministru interimar la culte. GHICA, S. 670.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Comisie interimară = comisie numită de un for superior, ca să îndeplinească funcțiile unui organ eligibil, pînă la alegerea acestuia.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Două proclamații ale comisiei interimare, ale guvernului improvizat vesteau demisia din armată a celor doi colonei. CAMIL PETRESCU, O. II 697.
        surse: DLRLC
      • Au să-l pună pe Ciubotaru președintele comisiei interimare. C. PETRESCU, Î. II 143.
        surse: DLRLC

etimologie: