14 definiții pentru instabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTABIL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.

instabil, ~ă a [At: IORGA, L. I 335 / A și: ~sta~ / Pl: ~i, ~e / E: lat instabilis, fr instable, it instabile] 1 (D. sisteme fizice, tehnice, d. obiecte) Care își modifică starea de echilibru Si: nestabil. 2 (Fig) Variabil. 3 (Chm; d. substanțe) Care reacționează rapid și are tendința de a se transforma în altă substanță.

INSTABIL, -Ă, instabili, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice, tehnice, despre obiecte) Care nu este stabil, care nu prezintă stabilitate, nestabil. 2. Fig. Variabil; schimbător; nestatornic. – Din fr. instable, lat. instabilis.

INSTABIL, -Ă, instabili, -e, adj. Care nu este stabil; nestatornic, schimbător. Echilibru instabil. Timp instabil. – Accentuat și: instabil.

INSTABIL, -Ă adj. Nestabil; schimbător, nestatornic. [Cf. lat. instabilis].

INSTABIL, -Ă adj. 1. (despre sisteme fizico-chimice sau tehnice) care nu prezintă stabilitate. 2. (fig.) nestatornic, schimbător. (< fr. instable, lat. instabilis)

INSTABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este stabil; schimbător; nestabil; variabil. 2) (despre persoane) Care nu este consecvent; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini etc.); nestabil; nestatornic; schimbător; inconsecvent; neconsecvent; inconstant. [Sil. in-sta-] /<fr. instable, lat. instabilis

*instabíl, -ă adj. (lat. in-stábilis). Fără stabilitate, nestatornic, nesigur: pace, soartă instabilă. Chim. Combinațiune instabilă, care se distruge ușor. Mec. Echilibru instabil, acela pe care un corp, scos din pozițiunea sa, îl părăsește și se pune în echilibru în altă pozițiune. Adv. În mod instabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

instabil adj. m., pl. instabili; f. instabi, pl. instabile

instabil adj. m., pl. instabili; f. instabilă, pl. instabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSTABIL adj. 1. v. mișcător. 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. v. neregulat. 4. v. schimbător. 5. v. inconsecvent. 6. v. fluctuant.

INSTABIL adj. 1. mișcător, nestatornic, schimbător, variabil. (Dune ~.) 2. nestabil, precar. (Echilibru ~.) 3. neregulat, nestabil, schimbător, variabil. (Vînturi ~.) 4. capricios, inconstant, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 5. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 6. fluctuant, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.)

Instabil ≠ constant, invariabil, stabil, nevariabil, neschimbător, nelabil, statornic

Intrare: instabil
instabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instabil
  • instabilul
  • instabilu‑
  • instabi
  • instabila
plural
  • instabili
  • instabilii
  • instabile
  • instabilele
genitiv-dativ singular
  • instabil
  • instabilului
  • instabile
  • instabilei
plural
  • instabili
  • instabililor
  • instabile
  • instabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

instabil, instabiadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.