6 definiții pentru inscripționa

inscripționa vt [At: DN4 / Pzi: ~nez / E: inscripție + -ona] 1 A face o inscripție (1). 2 A înscrie.

INSCRIPȚIONÁ, inscripționez, vb. I. Tranz. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. – Inscripție + suf. -ona.

*inscripționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 inscripționeáză

inscripționá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inscripționeáză

INSCRIPȚIONÁ, inscripționéz, vb. I. Tranz. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. (din inscripție + suf. -ona)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

inscripționá vb. I (prețios, uneori inadecvat) A (în)scrie ◊ „Cea de-a două agendă avea pagini albe, iar cercetările ulterioare au demonstrat că nu fuseseră inscripționate prin tehnici speciale.” R.l. 22 VI 95 p. 1. ◊ „[...] două cruci de lemn, pe care sunt inscripționate numele [...]” R.l. 8 VII 95 p. 9 (din inscripție; R. Zafiu în R.lit. 30/95 p. 11)

Intrare: inscripționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inscripționa
  • inscripționare
  • inscripționat
  • inscripționând
singular plural
  • inscripționea
  • inscripționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inscripționez
(să)
  • inscripționez
  • inscripționam
  • inscripționai
  • inscripționasem
a II-a (tu)
  • inscripționezi
(să)
  • inscripționezi
  • inscripționai
  • inscripționași
  • inscripționaseși
a III-a (el, ea)
  • inscripționea
(să)
  • inscripționeze
  • inscripționa
  • inscripționă
  • inscripționase
plural I (noi)
  • inscripționăm
(să)
  • inscripționăm
  • inscripționam
  • inscripționarăm
  • inscripționaserăm
  • inscripționasem
a II-a (voi)
  • inscripționați
(să)
  • inscripționați
  • inscripționați
  • inscripționarăți
  • inscripționaserăți
  • inscripționaseți
a III-a (ei, ele)
  • inscripționea
(să)
  • inscripționeze
  • inscripționau
  • inscripționa
  • inscripționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)