inoculație sf [At: ECONOMIA, 131/10 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat inoculatio, -onis, fr inoculation, it inoculazione] 1-2 Inoculare (1-2). 3 (Hor) Introducere a altoiului pentru altoire.

INOCULÁȚIE, inoculații, s. f. Inoculare (1). Inoculația se poate face și numai prin balele animalului. BART, S. M. 109.

INOCULÁȚIE s.f. Introducere în organism a unor germeni patogeni (cu virulență atenuată); inoculare. [Gen. -iei. / cf. fr. inoculation, lat. inoculatio].

INOCULÁȚIE s. f. inoculare. (< fr. inoculation, lat. inoculatio)

INOCULÁȚIE ~i f. Introducere (cu seringa) în organism a unui medicament sau preparat fluid. /<fr. inoculation, lat. inoculatio, ~onis

inoculați(un)e f. 1. comunicarea unei boale contagioase prin introducerea virusului în corp; 2. fig. transmitere, propagare: inoculațiunea ideilor.

*inoculațiúne f. (lat. inoculátio, -ónis). Acțiunea de a inocula. Fig. Transmitere de ideĭ, de doctrine în mintea cuĭva. – Și -áție și -áre.

inoculație (desp. -ți-e) s. f., art. inoculația (desp. -ți-a), g.-d. art. inoculației; pl. inoculații, art. inoculațiile (desp. -ți-i-)

inoculație (-ți-e) s. f., art. inoculația (-ți-a), g.-d. art. inoculației; pl. inoculații, art. inoculațiile (-ți-i-)

inoculáție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inoculáția (sil. -ți-a), g.-d. art. inoculáției; pl. inoculáții, art. inoculáțiile (sil. -ți-i-)

INOCULÁȚIE s. v. vaccinare.

INOCULAȚIE s. (MED.) inoculare, vaccinare, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.