12 definiții pentru ingenuu (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INGÉNUU, -UĂ, ingenui, -ue, adj., s. f. 1. Adj. Care vădește simplitate, naturalețe împletită cu sinceritate și cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. S. f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă; p. ext. persoană ingenuă. [Pr.: -nu-u] – Din lat. ingenuus, fr. ingénu.

INGÉNUU, -UĂ, ingenui, -ue, adj., s. f. 1. Adj. Care vădește simplitate, naturalețe împletită cu sinceritate și cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. S. f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă; p. ext. persoană ingenuă. [Pr.: -nu-u] – Din lat. ingenuus, fr. ingénu.

ingenuu, ~uă [At: DA ms / Pl: ~ui, ~ue / E: fr ingénu, it ingenus, lat ingenuus] 1 a (D. oameni) Simplu. 2 a (D. oameni) Naiv. 3 a (D. oameni și manifestările lor) Candid. 4 a (D. oameni și manifestările lor) Sincer. 5 sf (În teatru) Rol care prezintă o tânără fată naivă. 6-9 sf (Pex) Persoană ingenuă (1-4). 10 sf Actriță care joacă în rolul de ingenuă (5).

INGÉNUU, -UĂ, ingenui, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care vădește simplitate, naturalețe, sinceritate și naivitate; candid.

INGÉNUU, -Ă adj. Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ s.f. (În teatru) Rol care prezintă o tânără fată naivă; (p. ext.) persoană ingenuă. [Pron. -nu-u. / < fr. ingénu, it. ingenuo, lat. ingenuus].

INGÉNUU, -Ă I. adj. care dovedește ingenuitate. II. s. f. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă. (p. ext.) persoană ingenuă. (< lat. ingenuus,fr. ingénu)

INGÉNUU ~ă (~i, ~e) Care vădește sinceritate și curățenie morală; plin de nevinovăție sufletească; candid; naiv; inocent. Privire ~ă. [Sil. -nu-u] /<lat. ingenuus, fr. ingenu

*ingénuŭ, -uă adj. (lat. in-génuus, născut liber, d. gignere, a naște. V. gen, geniŭ). Naiv, simplu, sincer din natură: tînăr ingenuŭ, aer ingenuŭ. Subst. Persoană ingenuă: Agnes a luĭ Molière a rămas tipu ingenueĭ. În teatru, actriță care joacă rolu ingenueĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ingénuu (-nu-u) adj. m., pl. ingénui (-ge-nui); adj. f., s. f. ingénuă (-nu-ă), pl. ingénue (-nu-e)

ingénuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. ingénui; f. sg. ingénuă (sil. -nu-ă), pl. ingénue (sil. -nu-e)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INGÉNUU adj. candid, credul, inocent, naiv, neștiutor, (fig.) pur. (O ființă ~.)

INGENUU adj. candid, credul, inocent, naiv, neștiutor. (O ființă ~.)

Intrare: ingenuu (adj.)
ingenuu adjectiv
  • silabație: -nu-u
adjectiv (A106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ingenuu
  • ingenuul
  • ingenuu‑
  • ingenuă
  • ingenua
plural
  • ingenui
  • ingenuii
  • ingenue
  • ingenuele
genitiv-dativ singular
  • ingenuu
  • ingenuului
  • ingenue
  • ingenuei
plural
  • ingenui
  • ingenuilor
  • ingenue
  • ingenuelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ingenuu (adj.)

etimologie: