opțiuni
  • info

10 definiții pentru infatuare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFATUARE, infatuări, s. f. Acțiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-a-] – V. infatua.

INFATUARE, infatuări, s. f. Acțiunea de a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [Pr.: -tu-a-] – V. infatua.

infatuare sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 11/5 / P: ~u-a~ / Pl: ~uări / E: infatua] (Prt) Mulțumire de sine Si: înfumurare, îngâmfare.

INFATUARE, infatuări, s. f. (Franțuzism) Încîntare de sine, înfumurare, îngîmfare. – Pronunțat: -tu-a-.

INFATUARE s.f. (Rar) Îngîmfare, înfumurare. [< infatua].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

infatuare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. infatuării (desp. -tu-ă-); pl. infatuări

infatuare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. infatuării (-tu-ă-); pl. infatuări

infatuare s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. infatuării (sil. -tu-ă-); pl. infatuări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFATUARE s. v. îngâmfare.

INFATUARE s. aroganță, fală, fudulie, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

Infatuare ≠ modestie

Intrare: infatuare
infatuare substantiv feminin
  • silabație: -tu-a-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infatuare
  • infatuarea
plural
  • infatuări
  • infatuările
genitiv-dativ singular
  • infatuări
  • infatuării
plural
  • infatuări
  • infatuărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infatuare, infatuărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi infatua DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.