industrializare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 354 / P: ~tri-a~ / Pl: ~zări / E: industrializa] 1 Dezvoltare a industriei. 2 Proces de transformare a unei țări agrare într-o țară industrială dezvoltată prin crearea marii industrii mecanizate. 3 Introducere a tehnicii mecanice în locul celei manuale. 4 Aplicare a unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale în alte ramuri. 5 Prelucrare industrială a unor materii prime și transformare a lor în produse industriale.

INDUSTRIALIZARE, industrializări, s. f. Acțiunea de a industrializa și rezultatul ei; trecerea la tehnica industrială mecanizată; introducerea tehnicii mecanizate în economia națională a unei țări. Între electrificare, industrializare și mecanizarea agriculturii există o strînsă legătură. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 321. ◊ Industrializare socialistă = dezvoltarea marii industrii și în primul rînd a industriei grele, care să asigure reconstrucția întregii economii naționale pe baza tehnicii mașiniste înaintate, victoria formelor socialiste ale economiei, independența tehnică-economică a țării față de încercuirea capitalistă. Industrializarea socialistă creează baza unui avînt continuu și a unui ritm rapid de dezvoltare a întregii economii pe făgașul socialismului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387. – Pronunțat: $-tri-a-.

INDUSTRIALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) industrializa și rezultatul ei. ♦ Prelucrare industrială, transformare a unor materii prime în produse industriale. ♦ Aplicarea în alte ramuri a unor metode sau procedee specifice industriei. [< industrializa].

industrializare (desp. -tri-a-) s. f., g.-d. art. industrializării; pl. industrializări

industrializare (-tri-a-) s. f., g.-d. art. industrializării; pl. industrializări

industrializare s. f. (sil. -tri-a-), g.-d. art. industrializării; pl. industrializări