12 definiții pentru indice (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indice [At: ALGEBRA, 147 / Pl: ~ici, ~ice / E: it, fr indice, lat index, -icis] 1 sm Număr sau literă mai ales în dreapta sus față de alt număr (literă sau cuvânt) care îi precizează valoarea sau înțelesul. 2 sm Cifră dintr-un plan economic care arată nivelul cantitativ și calitativ care trebuie atins. 3 sm Indicație numerică ce evaluează matematic diferite fenomene, acțiuni etc. 4 sm (Fiz; îs) ~ de refracție Mărime optică ce exprimă raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și cele de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde în vid sau într-un mediu transparent. 5 sm (Blg; îs) ~ antropometric Raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 6 sm Semn cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare. 7 sm Ac mobil al unui aparat care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate. 8 sn Index (1). 9 sm (Îs) ~ de clasificare zecimală Combinație de cifre și litere cu care se notează publicațiile într-un sistem de clasificare după conținut.

ÍNDICE, (1, 2, 3, 4) indici, s. m., (5) indice, s. n. 1. S. m. Număr, literă sau simbol literal așezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) față de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înțelesul. ♦ Cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ ce trebuie realizat. 2. S. m. Fapt, indicație care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfățișează aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, al unei situații etc. ◊ (Fiz.) Indice de refracție = mărime optică ce caracterizează materialele transparente, definită ca raportul dintre sinusurile unghiurilor de incidență și cele de refracție ale unei raze de lumină care pătrunde din vid în mediul respectiv. (Biol.) Indice antropometric = raport procentual între diferitele dimensiuni ale corpului omenesc. 3. S. m. Semn convențional cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conținut a publicațiilor. Indice de clasificare zecimală. 4. S. m. Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate. 5. S. n. Index (1). – Din it., fr. indice, lat. index, -dicis.

ÍNDICE, (1, 2) indici, s. m., (3, 4) indice, s. n. 1. Număr sau literă așezată la dreapta și de obicei mai jos decît simbolul valorii unei mărimi sau alt simbol literal. În formula chimică H2O, 2 este un indice. ♦ Număr, cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții, care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ care trebuie realizat. A realiza planul de stat înseamnă a asigura îndeplinirea prevederilor sale la toți indicii cantitativi cît și calitativi – a respecta cu cea mai mare strictețe disciplina de plan. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. 2. Fapt, indicație care sub forma unui număr, a unei formule sau expresii înfățișează (sintetic) aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, situații etc. Indicele cel mai important pentru determinarea productivității muncii este productivitatea pe cap de muncitor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 63. 3. Index. Indice de autori. Indice de materii. 4. (Fiz.) Ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate.

ÍNDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentând în același calcul mai multe mărimi analoage. 2. Număr, cifră. ♦ Cifră dintr-un plan economic care trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producție cantitativ și calitativ. 3. Mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situații etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile. 2. (Fiz.) Indicator al scării unui instrument de măsură. [< lat. index, cf. it., fr. indice].

ÍNDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentând în același calcul mai multe mărimi analoage. 2. număr, cifră. ◊ cifră dintr-un plan economic ce trebuie atinsă pentru a se realiza un anumit nivel de producție. 3. mărime care caracterizează o proprietate a unei substanțe, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arată aspectul unui fenomen, al unei situații etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile. 2. indicator al scării unui instrument de măsură. (< fr., it. indice, lat. index)

*índice n., pl. tot așa. Formă maĭ corectă, dar maĭ rară, îld. index.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

índice (index) s. n., pl. índice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDICE s. index. (~ la o carte.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clasticitate, indice de ~, (engl.= clasticity index) (sed.), parametru granulometric al unui dep. sedimentar determinat de diametrul celei mai mari particule constituente. I.c. – calculat prin intermediul curbei cumulative – corespunde percentilului de 1%; se măsoară în unități phi și se notează cu C.

indice de stratificație, (engl.= stratification index), (sedim.), parametru stratonomic care indică numărul de strate din cadrul unei unități metrice (de regulă, „pe metru”).

proveniență, indice de ~ (sedim.), (engl.= provenance index) parametru petrografic apreciat pe baza conținutului de cuarț (Q), feldspați (F), fragmente de roci (litice-L) și utilizat drept criteriu de clasificare a gresiilor (după Pettijohn). Astăzi, este folosit și pentru reconstituirea → ariei sursă a depozitelor siliciclastice. V. și maturitate.

Intrare: indice (s.n.)
indice2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indice
  • indicele
plural
  • indice
  • indicele
genitiv-dativ singular
  • indice
  • indicelui
plural
  • indice
  • indicelor
vocativ singular
plural

indice (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: index (listă) un exemplu
    exemple
    • Indice de autori. Indice de materii.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Indice de clasificare = combinație de cifre și litere cu care se notează, într-un sistem de clasificare după conținut, publicațiile.
      surse: DN
  • 2. fizică Indicator al scării unui instrument de măsură.
    surse: DN
  • comentariu Diversele dicționare atribuie diferit genurile masculin și neutru diverselor sensuri.
    surse: dexonline

etimologie: