13 definiții pentru indica (verb)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indica vt [At: GHICA, S. 138 / Pzi: indic / E: fr indiquer, lat, it indicare] 1 A arăta spre cineva sau ceva. 2 A semnala. 3 A anunța. 4 A desemna. 5 A face cunoscut. 6 (D. tratamente) A recomanda. 7 (D. medicamente) A prescrie.

INDICÁ, indic, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte concrete sau, mai ales, la noțiuni abstracte) A arăta, a face cunoscut, a semnala. Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81. Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138. 2. (Mai ales în legătură cu tratamente sau medicamente) A recomanda, a prescrie. În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.

INDICÁ vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].

INDICÁ vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)

A INDICÁ indíc tranz. 1) (ființe, lucruri, situații etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o rețetă) în scopul însănătoșirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare

indicà v. 1. a arăta; 2. fig. a denota: asta indică o mare răutate.

*indíc, a v. tr. (lat. in-dico, -dicáre; fr. indiquér. V. dedic). Arăt, dezignez ceva saŭ pe cineva. Arăt, spun cuĭva ceĭa ce caută: a indica o stradă. Determin, spun: a indica cauzele unuĭ fenomen. Denot, însemn: asta indică mare răutate. – Maĭ corect ar fi índic, ca prédic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indicá (a ~) vb., ind. prez. 3 indícă

indicá vb., ind. prez. 1 sg. indíc, 3 sg. și pl. indícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDICÁ vb. 1. v. arăta. 2. v. trasa. 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog și data.) 5. a arăta, a menționa, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9. v. marca. 10. v. înregistra. 11. v. denota. 12. v. demonstra.

INDICA vb. 1. a arăta, (înv.) a spune. (I-a ~ drumul, cărarea.) 2. a arăta, a trasa. (A ~ cuiva calea de urmat.) 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog și data.) 5. a arăta, a menționa, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 6. a prescrie, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 7. a aminti, a arăta, a cita, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9. a arăta, a însemna, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 10. a arăta, a înregistra, a marca. (Termometrul ~ o temperatură ridicată.) 11. a arăta, a atesta, a denota, a releva, a trăda, a vădi. (~ o proastă creștere.) 12. a demonstra, a dovedi, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.)

Intrare: indica (verb)
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indica
  • indicare
  • indicat
  • indicatu‑
  • indicând
  • indicându‑
singular plural
  • indi
  • indicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indic
(să)
  • indic
  • indicam
  • indicai
  • indicasem
a II-a (tu)
  • indici
(să)
  • indici
  • indicai
  • indicași
  • indicaseși
a III-a (el, ea)
  • indi
(să)
  • indice
  • indica
  • indică
  • indicase
plural I (noi)
  • indicăm
(să)
  • indicăm
  • indicam
  • indicarăm
  • indicaserăm
  • indicasem
a II-a (voi)
  • indicați
(să)
  • indicați
  • indicați
  • indicarăți
  • indicaserăți
  • indicaseți
a III-a (ei, ele)
  • indi
(să)
  • indice
  • indicau
  • indica
  • indicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indica (verb)

  • 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: arăta desemna semnala 2 exemple
    exemple
    • Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81.
      surse: DLRLC
    • Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138.
      surse: DLRLC
  • 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prescrie recomanda un exemplu
    exemple
    • În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.
      surse: DLRLC

etimologie: