13 definiții pentru inculpat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inculpat, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: inculpa] (Jur) 1-2 (Persoană) acuzată de o culpă. 3-4 (Persoană) trimisă înaintea unei instanțe judecătorești pentru săvârșirea unui delict Si: acuzat2, învinuit2 (7-8).

INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé.

INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé.

INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană supusă unei urmăriri penale, implicată într-o afacere penală; învinuit, acuzat. Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. CARAGIALE, O. II 41.

INCULPÁT, -Ă s.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr. inculpé].

INCULPÁT, -Ă s. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé)

INCULPÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa

inculpát, -ă adj. și s. (fr. inculpé. Lat. inculpatus însemnează „neacuzat, ireproșabil”). Persoană dată în judecată p. un delict. V. acuzat, pîrît, intimat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inculpát s. m., pl. inculpáți

inculpát s. m., pl. inculpáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCULPÁT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ul are cuvântul!)

INCULPAT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvîntul!)

Intrare: inculpat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inculpat
  • inculpatul
  • inculpatu‑
plural
  • inculpați
  • inculpații
genitiv-dativ singular
  • inculpat
  • inculpatului
plural
  • inculpați
  • inculpaților
vocativ singular
  • inculpatule
  • inculpate
plural
  • inculpaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inculpat, -ă inculpat inculpată

etimologie: