opțiuni

11 definiții pentru incorecție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incorecție sf [At: ODOBESCU, S. II, 360 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr incorrection] (Înv) Incorectitudine (1).

INCORECȚIUNE, incorecțiuni, s. f. (Înv.) Incorectitudine. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. incorrection.

INCORECȚIUNE, incorecțiuni, s. f. (Înv.) Incorectitudine. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. incorrection.

incorecțiune sf vz incorecție

INCORECȚIUNE, incorecțiuni, s. f. (Învechit) Incorectitudine. Incorecțiunile consimțite de uzul zilnic al vorbirii. ODOBESCU, S. II 360. – Pronunțat: -ți-u-.

incorecțiune f. greșală în contra regulelor artei: incorecțiunea stilului.

*incorecțiúne f. (d. corecțiune; fr. incorrection). Lipsă de corecțiune, greșală contra științeĭ saŭ arteĭ: incorecțiune de stil. Loc, pasagiŭ incorect.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incorecțiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. incorecțiunii; pl. incorecțiuni

incorecțiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. incorecțiunii; pl. incorecțiuni

incorecțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. incorecțiunii; pl. incorecțiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCORECȚIUNE s. v. incorectitudine, necinste, necorectitudine.

incorecțiune s. v. INCORECTITUDINE. NECINSTE. NECORECTITUDINE.

Intrare: incorecție
incorecție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
incorecțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorecțiune
  • incorecțiunea
plural
  • incorecțiuni
  • incorecțiunile
genitiv-dativ singular
  • incorecțiuni
  • incorecțiunii
plural
  • incorecțiuni
  • incorecțiunilor
vocativ singular —
plural —