incongruență sf [At: MAIORESCU, CR. I, 167 / P: ~gru-en~ / Pl: ~țe / E: lat incongruens, -ntis, it incongruenzia] 1 Nepotrivire. 2 Neconcordanță.

INCONGRUENȚĂ, incongruențe, s. f. (Rar) Caracterul sau natura lucrului incongruent; nepotrivire, dezacord.

INCONGRUENȚĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité].

INCONGRUENȚĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanță, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia)

INCONGRUENȚĂ ~e f. Lipsă de congruență; nepotrivire; neconcordanță. [Sil. -con-gru-en-] /<lat. inconguruentia, it. incongruenza

*incongruénță f., pl. e (lat. in-congruentia, necuviință). Nepotrivire: incongruența terminilor întrebuințațĭ. Necuviință: incongruența cuvintelor. Vorbă incongruentă. – Și incongruitáte (lat. incongruitas, -átis).

incongruență (desp. -gru-en-) s. f., g.-d. art. incongruenței; pl. incongruențe

incongruență (-gru-en-) s. f., g.-d. art. incongruenței; pl. incongruențe

incongruență s. f., pl. incongruențe

INCONGRUENȚĂ s. v. contradicție, contrazicere, nepotrivire.

incongruență s. v. CONTRADICȚIE. CONTRAZICERE. NEPOTRIVIRE.

INCONGRUENȚĂ s. f. (< it. incongruenza, lat. incongruentia, cf. fr. incongruité): v. dezacord.