17 definiții pentru incident (s.n.)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCIDENT, -Ă, incidenți, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între unități grănicerești care aparțin unor state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii. – Din fr. incident.
incident, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. I, 52 / V: (înv) ~e sn / Pl: ~nți, ~e / E: fr incident] 1 sn Întâmplare neașteptată care apare în cursul desfășurării unei acțiuni. 2 sn (Îs) ~ de frontieră Ciocnire armată între grănicerii a două state vecine. 3 sn (Fig) Dificultate. 4 sn (Lit) Eveniment intercalat în acțiunea principală a unei drame, epopei, roman etc., care poate influența desfășurarea conflictului. 5 sn (Jur) Obiecție secundară și neașteptată ridicată în cursul unui proces de către una dintre părți. 6 sn (Jur; îe) A ridica un ~ A interveni în dezbaterea unui proces cu o problemă accesorie pentru a împiedica sau a întârzia terminarea procesului. 7-8 sf, a (Grm) (Propoziție) intercalată între părțile altei propoziții sau fraze. 9 a (Fiz; îs) Rază ~ă Rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCIDENT, -Ă, incidenți, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între forțele grănicerești a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii. – Din fr. incident.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCIDENT1, incidente, s. n. 1. Întîmplare neașteptată (de obicei neplăcută), caz ivit deodată. După ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe. REBREANU, R. II 97. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între forțele grănicerești a două state vecine. 2. (Mai ales în legătură cu verbul «a ridica») Obiecție, contestație (de însemnătate secundară) ridicată (pe neașteptate) în cursul unui proces în legătură cu judecata și de care depinde aceasta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCIDENT s.n. 1. Întîmplare neplăcută care survine într-o situație, în timpul unei activități. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între formații grănicerești care aparțin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCIDENT, -Ă I. adj. 1. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități. ◊ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. (< fr. incident)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INCIDENT2 ~e n. 1) Întâmplare neașteptată (și neplăcută), dificultate care survine în cursul unei acțiuni. 2) jur. Obiecție făcută în cursul procesului de una dintre părțile implicate, care poate influența sentința. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incident n. 1. întâmplare neașteptată în cursul unei întreprinderi; 2. acțiune secundară într’o dramă, într’un roman; 3. șicană ridicată în cursul unui proces, la joc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*incidént, -ă adj. (lat. incídens, -éntis, d. in-cido, -cídere, a cădea în, d. cádere, a cădea. V. ac-cident). Care cade pe o suprafață: raze incidente. Care se întîmplă în cursu uneĭ afacerĭ: chestiune incidentă. Gram. Propozițiune incidentă, care o taĭe în doŭă pe alta ca să-ĭ completeze înțelesu, începe cu care, cînd, unde ș. a. și e separată tot-de-a-una pin virgule, ca: Traian, care a fost un împărat roman, a cucerit Dacia. S. n., pl. e. Acțiune secundară într’o dramă, într’un romanț. Lucru de care se leagă un avocat orĭ procuroru într’un proces cînd e vre-un vițiŭ de formă orĭ vrea să șicaneze.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
incidente sn vz incident
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incident2 s. n., pl. incidente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
incident2 s. n., pl. incidente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incident s. n., pl. incidente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCIDENT s. v. excepție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCIDENT s. (JUR.) excepție. (A ridica un ~ într-un proces.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ÎN PARAȘUTISM cuțit special ascuțit pe ambele părți, având vârful bont sau lamă subțire și ascuțită atașată unui mâner special, ușor de manevrat, destinat tăierii rapide a suspantelor parașutei care a funcționat incorect în caz de imposibilitate de a larga voalura parașutei, pentru a putea deschide în siguranță parașuta de rezervă.
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
incident, incidentesubstantiv neutru
- 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- După ce se potoli incidentul, își zise în sine că și-a făcut datoria și poate să plece mai departe. REBREANU, R. II 97. DLRLC
- 1.1. Incident de frontieră = ciocnire armată între unități grănicerești care aparțin unor state limitrofe. DEX '09 DLRLC DN
- 1.2. Dificultate, greutate. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: dificultate greutate
-
- 2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: excepție
etimologie:
- incident DEX '09 DEX '98 DN