14 definiții pentru incendiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCENDIU, incendii, s. n. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. incendio, fr. incendie.

INCENDIU, incendii, s. n. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. incendio, fr. incendie.

incendiu sn [At: MACEDONSKI, O. I, 246 / Pl: ~ii / E: lat incendium] Foc mare care cuprinde o clădire, o pădure etc. producând pagube mari Si: (pop) pârjol, pojar.

INCENDIU, incendii, s. n. Foc mare, producător de pagube, care cuprinde și mistuie clădiri, păduri etc. V. pîrjol. Pericol de incendiu. Pompă de incendiu.Incendiul crescuse și se înălța spre cer ca un stîlp de flacără. DUMITRIU, N. 49. Într-o noapte izbucni un incendiu la casa lui Stamati. BART, E. 268. Așa lasă toate incendiile mari, după ce se sting, o provizie de căldură ascunsă, de care multă vreme mai fumegă zidurile arse. VLAHUȚĂ, O. A. III 60.

INCENDIU s.n. Foc mare; pîrjol. [Pron. -diu. / < lat. incendium, cf. it. incendio, fr. incendie].

INCENDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

INCENDIU ~i n. Foc mare care se propagă cauzând mari pierderi materiale. [Sil. -diu] /<lat. incendium, fr. incendie

incendiu n. 1. foc mare; 2. turburări revoluționare.

*incéndiŭ n. (lat. in-cendium, d. in-céndere, a aprinde. V. încing, incandescent). Aprinderea unuĭ edificiŭ, uneĭ pădurĭ, uneĭ recolte ș. a. Fig. Sedițiune, răscoală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incendiu [diu pron. dĭu] s. n., art. incendiul; pl. incendii, art. incendiile (desp. -di-i-)

incendiu [diu pron. dĭu] s. n., art. incendiul; pl. incendii, art. incendiile (-di-i-)

incendiu s. n. [-diu pron. -diu], art. incendiul; pl. incendii, art. incendiile (sil. -di-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCENDIU s. foc, pârjol, (înv. și reg.) pojar, (reg.) pârlitură. (Un ~ a distrus clădirea.)

INCENDIU s. foc, pîrjol, (înv. și reg.) pojar, (reg.) pîrlitură. (Un ~ a distrus clădirea.)

Intrare: incendiu
  • silabație: in-cen-diu info
  • pronunție: incendĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incendiu
  • incendiul
  • incendiu‑
plural
  • incendii
  • incendiile
genitiv-dativ singular
  • incendiu
  • incendiului
plural
  • incendii
  • incendiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incendiu, incendiisubstantiv neutru

  • 1. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pericol de incendiu. Pompă de incendiu. DLRLC
    • format_quote Incendiul crescuse și se înălța spre cer ca un stîlp de flacără. DUMITRIU, N. 49. DLRLC
    • format_quote Într-o noapte izbucni un incendiu la casa lui Stamati. BART, E. 268. DLRLC
    • format_quote Așa lasă toate incendiile mari, după ce se sting, o provizie de căldură ascunsă, de care multă vreme mai fumegă zidurile arse. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.