opțiuni
  • info

22 de definiții pentru incarna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCARNA, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarna vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.

INCARNA, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarna vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.

incarna [At: GR. BĂN. / V: în~ / Pzi: ~nez / E: fr incarner, lat incarnare] 1-2 vtr A (se) întrupa. 3-4 vtr A (se) transforma în om. 5 vr A lua o formă concretă, reală. 6 vt (Fig) A juca un rol într-o piesă. 7 vr (D. unghii) A crește în carne.

INCARNA, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarna vb. I.

INCARNA vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].

INCARNA vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)

A SE INCARNA mă ~ez intranz. 1) (despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-și găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]

  1. Var. încarna (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

A INCARNA ~ez tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]

  1. Var. încarna (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incarnà v. a (se) întrupa.

ÎNCARNA vb. I v. incarna.

încarna v vz incarna

ÎNCARNA vb. I. v. incarna.

*incarnéz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). Întrupez. V. refl. Mă întrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolicĭ). – Și înc-.

încarnéz, V. incarnez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!incarna (a se ~) (a crește în carne) vb. refl., ind. prez. 3 se incarnează, imperf. 3 pl. se incarnau; conj. prez. 3 să se incarneze; ger. incarnându-se

!incarna/încarna (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarnează/încarnează

incarna (a se întrupa, despre unghii, a crește în carne) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incarnează[1]

  1. Var. încarna (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

incarna

!încarna (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 1 sg. încarnez, 3 încarnează; conj. prez. 1 sg. să încarnez, 3 să încarneze

încarna v. incarna

încarnez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCARNA vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.[1]

  1. Var. încarna (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

INCARNA vb. 1. a (se) întruchipa, a (se) întrupa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luînd înfățișare de bărbat.) 2. a (se) concretiza, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum a fost ~ acest element.) 3. a întruchipa, a întrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forța brutală.)

Intrare: incarna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incarna
  • incarnare
  • incarnat
  • incarnatu‑
  • incarnând
  • incarnându‑
 singular plural
  • incarnează
  • incarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incarnez
 (să)
  • incarnez
  • incarnam
  • incarnai
  • incarnasem
a II-a (tu)
  • incarnezi
 (să)
  • incarnezi
  • incarnai
  • incarnași
  • incarnaseși
a III-a (el, ea)
  • incarnează
 (să)
  • incarneze
  • incarna
  • incarnă
  • incarnase
plural I (noi)
  • incarnăm
 (să)
  • incarnăm
  • incarnam
  • incarnarăm
  • incarnaserăm
  • incarnasem
a II-a (voi)
  • incarnați
 (să)
  • incarnați
  • incarnați
  • incarnarăți
  • incarnaserăți
  • incarnaseți
a III-a (ei, ele)
  • incarnează
 (să)
  • incarneze
  • incarnau
  • incarnară
  • incarnaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încarna
  • ‑ncarna
  • încarnare
  • ‑ncarnare
  • încarnat
  • ‑ncarnat
  • încarnatu‑
  • ‑ncarnatu‑
  • încarnând
  • ‑ncarnând
  • încarnându‑
  • ‑ncarnându‑
 singular plural
  • încarnează
  • ‑ncarnează
  • încarnați
  • ‑ncarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încarnez
  • ‑ncarnez
 (să)
  • încarnez
  • ‑ncarnez
  • încarnam
  • ‑ncarnam
  • încarnai
  • ‑ncarnai
  • încarnasem
  • ‑ncarnasem
a II-a (tu)
  • încarnezi
  • ‑ncarnezi
 (să)
  • încarnezi
  • ‑ncarnezi
  • încarnai
  • ‑ncarnai
  • încarnași
  • ‑ncarnași
  • încarnaseși
  • ‑ncarnaseși
a III-a (el, ea)
  • încarnează
  • ‑ncarnează
 (să)
  • încarneze
  • ‑ncarneze
  • încarna
  • ‑ncarna
  • încarnă
  • ‑ncarnă
  • încarnase
  • ‑ncarnase
plural I (noi)
  • încarnăm
  • ‑ncarnăm
 (să)
  • încarnăm
  • ‑ncarnăm
  • încarnam
  • ‑ncarnam
  • încarnarăm
  • ‑ncarnarăm
  • încarnaserăm
  • ‑ncarnaserăm
  • încarnasem
  • ‑ncarnasem
a II-a (voi)
  • încarnați
  • ‑ncarnați
 (să)
  • încarnați
  • ‑ncarnați
  • încarnați
  • ‑ncarnați
  • încarnarăți
  • ‑ncarnarăți
  • încarnaserăți
  • ‑ncarnaserăți
  • încarnaseți
  • ‑ncarnaseți
a III-a (ei, ele)
  • încarnează
  • ‑ncarnează
 (să)
  • încarneze
  • ‑ncarneze
  • încarnau
  • ‑ncarnau
  • încarnară
  • ‑ncarnară
  • încarnaseră
  • ‑ncarnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incarna, incarnezverb

  • 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: întrupa
  • 2. (Despre unghii) A crește în carne. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.