12 definiții pentru imediat (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imediat, ~ă [At: GALACTION, O. I, 116 / P: ~di-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr immédiat, lat immediatus, -a, -um] 1 a Care se produce fără mijlocirea altuia Si: nemijlocit. 2 a Care se situează sau urmează fără trecerea unui interval de timp sau de spațiu Si: după, îndată, lângă, numaidecât. 3 a Care urmează să se producă fără întârziere. 4 a Care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. 5 av Nemijlocit. 6 av Îndată. 7 av Numaidecât. 8 av Pe loc. 9 av (Pop) Acum. 10 sn Timp foarte apropiat.

IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adv., adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; aflat la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.

IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adv.. adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată, acum, acuși, acușica. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.

IMEDIÁT adv. Fără întîrziere, numaidecît, îndată. Aș pleca imediat. Tata n-ar ști nimic. SAHIA, N. 22. Deocamdată nu cunoscu pe Ana, dar glasul și rîsul ei îl asigurară imediat că sub pălăria aceea mare era ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. ♦ (Adjectival) Care se situează la o distanță nemijlocită de ceva; care se produce în chip nemijlocit, fără întîrziere. Stau prinse în rame, acoperite cu sticlă, exemplare rare din ziarele care se scriau și se tipăreau în imediata apropiere a frontului. STANCU, U.R.S.S. 126. ◊ Sarcini imediate = sarcini care vin în primul rînd, a căror rezolvare este urgentă.

IMEDIÁT adj. Care se produce fără întârziere; nemijlocit. // adv. Neîntârziat, numaidecât, îndată. [Pron. -di-at. / < fr. immédiat, cf. lat.t. immediatus].

IMEDIÁT, -Ă I. adj. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (p. ext.) de primă urgență. II. adv. neîntârziat, numaidecât, îndată. (< fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)

IMEDIÁT1 adv. 1) În momentul cel mai apropiat; fără întârziere; neîntârziat. 2) Chiar acum; în acest moment; îndată. [Sil. -di-at] /<lat. immediatus, fr. immédiat

imediat a. 1. care lucrează, care se produce fără mijlocirea cuiva; 2. care urmează sau precede nemijlocit: succesor imediat; 3. care se face numaidecât: plecare imediată. ║ adv. pe dată, la moment.

*imediát, -ă adj. (lat. immediatus, in-, ne, și *mediatus, care e la mijloc. V. mediŭ, mijloc). Care lucrează, se face direct, nu pin saŭ după altu: cauza imediată a morțiĭ a fost glonțu; succesoru imediat al luĭ Ștefan cel Mare a fost fiu luĭ numit Bogdan. Adv. Pe loc, numaĭ de cît, îndată: după asta a plecat imediat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMEDIÁT adv., adj. 1. adv. v. acum. 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino să vezi ~!) 3. adv. v. curând. 4. adj., adv. v. prompt. 5. adj. v. nemijlocit.

IMEDIAT adv., adj. 1. adv. acum, îndată, numaidecît, (pop.) acuși, (înv. și reg.) așași, (înv.) așa. (~ să vii la mine!) 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino să vezi ~!) 3. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 4. adj., adv. grabnic, neîntîrziat, operativ, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 5. adj. direct, nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen: succesor ~.)

Intrare: imediat (adv.)
imediat2 (adv.) adverb
  • silabație: -di-at
adverb (I8)
  • imediat

imediat (adv.)

  • 1. Fără întârziere.
    exemple
    • Aș pleca imediat. Tata n-ar ști nimic. SAHIA, N. 22.
      surse: DLRLC
    • Deocamdată nu cunoscu pe Ana, dar glasul și rîsul ei îl asigurară imediat că sub pălăria aceea mare era ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 36.
      surse: DLRLC

etimologie: